3 lei – atât costă viaţa ta!

Cât trebuie să mai scriem despre microbuzele morţii? Câte soluţii mai trebuie să vă oferim dacă nimic nu se schimbă. Ce faceţi voi, acolo în primărie? Ce faceţi voi, deţinătorii de rute? Ce faceţi voi, pietonii? Ce faceţi voi, şoferii vitezomani şi nebuni? Câte persoane trebuie să mai rămână schilodite? Câte persoane trebuie să-şi dea viaţa ca să înţelegeţi că microbuzele trebuiesc interzise? Cât o să terorizaţi automobiliştii şi pietonii cu aceste coşciuge pe roţi?

Nu ne mai interesează nimic. Nu ne pasă de lipsa de bugete şi de faptul că autobuzele şi troleibuzele nu pot acoperi toate nevoile pietonilor. Vom merge pe jos? Ne vom descurca cumva! Vom purta bătrânii în braţe până la staţie! Nu ne pasă de şoferii criminali care vor rămâne fără lucru şi nu vor avea cu ce să-şi hrănească familiile. Una ştim – mor oamenii ca muştele şi pe voi vă doare-n cot. Pe voi toţi, începând cu primarul şi funcţionarii primăriei, continuând cu şoferii de microbuze şi deţinătorii de rute, terminând cu pietonii care s-au deprins să coboare acolo unde le este bordeiul. Sunteţi toţi nişte criminali! Pentru că sunteţi nepăsători, pentru că nu cereţi niciodată să vă fie respectate drepturile. Pentru că v-aţi deprins cu viaţa voastră de vierme care nu cere nimic, nu vrea respect şi crede că aşa e normal. Pentru că sunteţi de acord să mergeţi în sicrie şi să tăceţi mâlc. Pentru că sunteţi nişte laşi. Ce să mai scriem? Ce să vă mai spunem? Meritaţi soarta pe care o aveţi! Şi veţi continua să muriţi ca muştele până n-o să vreţi să vă schimbaţi singuri, fiecare în parte. Viaţa voastră nu valorează nimic. Viaţa voastră costă 3 lei. Şi atâta timp când sunteţi de acord cu această sumă, e problema voastră dacă muriţi sau rămâneţi invalizi pe viaţă.

Nu vreau să mai scriu niciodată despre microbuzele morţii. Muriţi dracului! Asta e alegerea voastră, şi noi n-o să vă putem schimba niciodată dacă voi singuri nu doriţi schimbarea. Continuaţi-vă existenţa de moluscă.