Domnia lui Ștefan cel Mare de aproape o jumătate de secol a fost cea mai frumoasă perioadă din istoria Moldovei.
Cu toate că în momentul venirii pe tron era foarte tânăr, Ștefan a dovedit o maturitate politică și un simț diplomatic remarcabile. Și-a consolidat domnia, a domolit rivalitățile și a reușit să-și atragă colaboratori.
După ce a asigurat liniștea internă și a rezolvat problemele pe care le avea cu vecinii, a inițiat o serie de acțiuni care au dus la scoaterea Moldovei de sub tutela Imperiului Otoman, refuzând să mai plătească tributul către Poartă. A intervenit în Țara Românească, impunând un domn favorabil politicii sale.
În aceste condiții, o armată de 120.000 de oșteni în frunte cu Suleiman, beglerbegul Rumeliei, a fost trimisă în Moldova, unde a ajuns la începutul lunii ianuarie 1475.
Lupta dintre armata Imperiului Otoman și cea a Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare, a avut loc în fața cetății Vasluiului, pe un teren mlăștinos, mărginit de păduri. Învins, Suleiman a fost nevoit să se retragă, fiind urmărit de armata moldoveană până la trecerea Dunării.
Victoria obținută la Vaslui a fost relatată în letopisețul de la Bistrița, astfel: "Și au biruit atunci Ștefan voievod și au căzut atunci mulțime nenumărată de oameni și mulți și fără de număr au fost prinși de vii, care mai apoi au fost tăiați, numai pe unul îl lăsară viu, pe fiul lui Sac-bașa; și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre … iar Ștefan se întoarse cu oștenii săi ca un biruitor în scaunul său din Suceava".
Ștefan cel Mare și-a asigurat astfel independența față de Poartă pentru un deceniu.
Sursa: agerpres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
