6 ani în urmă /// Alexandru Tănase: Opinia separată privind interzicerea simbolurilor comuniste

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Nu pot fi de acord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională, prin Hotărârea nr.12 din 4 iunie 2013, de a declara neconstituţională Legea nr.192 din 12 iulie 2012 (interzicerea simbolurilor comuniste şi a promovării ideologiilor totalitare). Îmi sprijin decizia, în special, pe raţiunea Legii nr.192 din 12 iulie 2012. În opinia mea, constatările colegilor mei, potrivit cărora legislaţia nu este suficient de previzibilă în aplicarea sa, nu pot reprezenta în sine, în această situaţie particulară ce face obiectul sesizării, un substrat suficient pentru a ajunge la concluzia că legislaţia nu corespunde criteriilor de accesibilitate, claritate şi previzibilitate. Consider că ambiguităţile de interpretare a normelor legale pot fi soluţionate de către legiuitor, motiv pentru care ar fi fost suficientă formularea unei adrese către Parlament.

RAŢIUNEA LEGII NR. 192 DIN 12 IULIE 2012

Adoptarea Legii nr.192 din 12 iulie 2012 are ca izvor de drept Hotărârea Parlamentului nr.191 din 12 iulie 2012 privind examinarea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, care conţine următoarele prevederi:

Art. 1. – În baza Raportului privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova, elaborat de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.165-V din 14 ianuarie 2010:

1. Se condamnă regimul comunist totalitar din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care a comis crime împotriva umanităţii.

2. Se interzice utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova în scopuri politice şi de propagandă a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare.

Deşi fără putere normativă, Hotărârea Parlamentului nr.191 este un act juridic, ce conţine dispoziţii cu caracter politic, care ulterior au fost dezvoltate în norme de drept conţinute în Legea nr.192 din 12 iulie 2012. Hotărârea Parlamentului nr.191 este în vigoare, fiind exceptată de la controlul constituţionalităţii prin Decizia Curţii Constituţionale nr.30a din 04.10.2012. În decizia respectivă, Curtea a reţinut următoarele:

„[…] aprecierea politică şi istorică a regimului comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească excede domeniului său legal de competenţă şi nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate pe care Curtea Constituţională, la cerere, să o poată tranşa prin raportare la normele şi principiile fundamentale.”

Fiind pus la baza adoptării Hotărârii Parlamentului nr.191, Raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova a obţinut valoarea unui act oficial, acceptat de Parlamentul Republicii Moldova. [Comisia a fost constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 165-V din 14 ianuarie 2010, Comisia a efectuat o inventariere a crimelor, ororilor, atrocităţilor, abuzurilor şi nedreptăţilor comise de regimul comunist totalitar între anii `20 şi `90 ai secolului XX.]

În Raportul său, Comisia a recomandat condamnarea oficială a regimului comunist totalitar din RASS Moldovenească şi RSSM drept unul care a comis acte de genocid şi crime împotriva umanităţii, prin teroare în masă, represiune politică, foamete organizată, deportări, violarea demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale ale omului.

În concluzie, atât timp cât Hotărârea Parlamentului nr.191 din 12 iulie 2012 este valabilă, Parlamentul deţine un mandat politic să dezvolte în norme recomandările cuprinse în Raportul Comisiei speciale privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova.

Nu pot fi de acord cu afirmaţia autorilor sesizării că responsabilitatea pentru crimele comise în perioada comunistă (represiunile fizice, persecutarea judiciară pentru opiniile sau convingerile politice şi religioase, deznaţionalizarea etc.) revine exclusiv persoanelor care le-au comis, şi nu sistemului propriu-zis, care a utilizat simbolurile secera şi ciocanul. Consider că răspunderea este una solidară, atât a sistemului totalitar, cât şi a persoanelor care au fost instrumentele acestui sistem. Sancţiunea pentru crimele comise de sistemul totalitar ar consta în interzicerea simbolicii folosite de acesta, pe când eliminarea din viaţa publică a persoanelor care au comis nemijlocit aceste crime ar fi posibilă prin adoptarea unei legi a lustraţiei, pentru a preîntâmpina accesul acestora la funcţii de stat.

CONTEXTUL ISTORIC PARTICULAR AL REPUBLICII MOLDOVA

În cazul Republicii Moldova, problema simbolicii comuniste nu poate fi tratată in abstractio, în afara contextului istoric şi social în care aceste simboluri au ajuns a fi cunoscute de către populaţia ţării noastre. În sprijinul acestui punct de vedere vine următorul fapt: chiar şi după 22 de ani de independenţă, societatea moldovenească rămâne a fi marcată de aşa-numitul sindrom post-imperial, care se manifestă, în special, prin ancorarea în trecutul sovietic totalitar.

Această ancorare se datorează inclusiv faptului că simbolica fostei URSS este utilizată în scopuri politice în statul independent Republica Moldova. Consider că utilizarea în scopuri politice a simbolicii comuniste creează o confuzie la nivelul electoratului în ceea ce ţine de valorile cu adevărat democratice şi acele valori cu care mulţi dintre actualii cetăţeni moldoveni au crescut în URSS. Am convingerea că cei care utilizează simbolurile comuniste urmăresc scopul de a întreţine în ochii alegătorilor o confuzie între simbolurile sovietice şi simbolurile propriului partid. Orice observator independent poate confunda vizual simbolurile PCRM cu simbolurile URSS. De altfel, aceasta este şi opinia heraldistului de stat al Republicii Moldova, doctorului în istorie, dl Silviu Tabac.

În Republica Moldova, în special, din cauza atrocităţilor şi crimelor comise de regimul comunist totalitar, legătura între simbol şi ideologia comunistă totalitară nu s-a îndepărtat, iar utilizarea simbolului de către Partidul Comuniştilor din Republica Moldova induce ideea de continuitate între acestea şi sprijinul pentru conducerea comunistă totalitară. Adăugarea unei cărţi pe steagul roşu cu seceră şi ciocan, combinată cu atitudinea acestui partid faţă de trecutul sovietic totalitar şi atitudinea lor faţă de anumite valori democratice, nu este suficientă pentru a îndepărta confuzia care se face între vechiul regim şi ceea ce este şi ce îşi propune să facă şi să fie PCRM.

Un detaliu care nu poate fi ignorat constă în utilizarea simbolului secera şi ciocanul de către regimul anticonstiuţional instaurat în teritoriile moldoveneşti ocupate în stânga râului Nistru (aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană), detaliu remarcat, de altfel, şi de Comisia de la Veneţia.

Consider că utilizarea în scopuri politice de către un partid, care luptă pentru putere în Republica Moldova, a unei simbolici identice grafic cu cea a unui regim care subminează statul Republica Moldova este inadmisibilă. Mai mult ca atât, consider că orice simbol ce ar consta într-o reprezentare exactă a simbolurilor folosite de regimul separatist din stânga râului Nistru trebuie să fie considerate contrare ordinii publice pe teritoriul Republicii Moldova.

Potrivit opiniei expertului în heraldică, dl Silviu Tabac, secera şi ciocanul, ca emblemă naţională, se asociază în opinia publică cu: URSS, RSFSR, “organele sovietice“, “omul sovietic“, “poporul sovietic“. Ca emblemă corporativă, secera şi ciocanul se asociază cu PC(b)R, PCUS, PCRM, “toţi comuniştii din lume până la căderea URSS“, Armata Roşie, Armata Sovietică.

Inter alia, legătura morală şi ideologică dintre PCRM, în calitate de titular actual al simbolicii comuniste, şi PC din RSSM (PCUS), în calitate de fost titular, poate fi uşor stabilită prin modificările operate la statutul PCRM şi înregistrate la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 4 aprilie 2008. În contextul dat este relevantă următoarea modificare:

„[…] Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este succesor de drept, moştenitor al ideilor şi tradiţiilor Partidului Comunist al Moldovei.”

Elementul care la ora actuală simbolizează legătură morală şi ideologică dintre aceste două entităţi (PCRM şi PC al RSSM) constituie simbolul lor comun – secera şi ciocanul, în reprezentare grafică identică, trase ca la indigo.

Sunt de părerea că Parlamentul Republicii Moldova are un mandat politic pentru a interzice sau chiar institui sancţiuni legale pentru utilizarea anumitor simboluri sau promovarea anumitor ideologii totalitare şi/sau extremiste, chiar dacă aceste sancţiuni ar presupune o anumită ingerinţă. În cazul Republicii Moldova, această ingerinţă ar fi justificată prin contextul istoric specific şi asocierile pe care le trezesc simbolurile secera şi ciocanul în percepţia publică (vezi Raportul Comisiei speciale privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova).

Este evident că simbolurile care pot fi percepute de public ca fiind contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu sunt aceleaşi în toate statele, în special din motive lingvistice, istorice, sociale sau culturale. În consecinţă, pentru aprecierea necesităţii şi proporţionalităţii măsurilor aplicate, trebuie luate în considerare nu numai împrejurările comune tuturor statelor, ci şi împrejurările speciale ale fiecărui stat, în speţă cele ale Republicii Moldova.

În sprijinul acestor concluzii vine Hotărârea CEDO în cazul Peta Deutschland v. Germania din 8 noiembrie 2012 (cererea nr.43481/09). În această cauză, Curtea Europeană a examinat dacă interdicţia emisă de către instanţele de judecată germane împotriva afişului organizaţiei pentru protecţia drepturilor animalelor ce evoca Holocaustul a fost legitimă. Cauza a vizat măsura de siguranţă prin care s-a interzis organizaţiei PETA, care militează pentru drepturile animalelor, de a publica un afiş ce reprezenta fotografii ale deţinuţilor lagărelor de concentrare alături de fotografii ale adăposturilor de animale. Curtea a constatat că referinţa la Holocaust trebuie privită în contextul specific al trecutului Germaniei. În lumina acestei constatări, Curtea Federală Germană a confirmat hotărârile instanţelor de judecată germane, care au avut temeiuri suficiente pentru interzicerea publicării afişelor.

Curtea Europeană a considerat că faptele cauzei nu pot fi analizate în afara contextului istoric şi social în care a avut loc exprimarea opiniei. Orice referinţă la Holocaust trebuie privită în contextul trecutului german. Curtea a fost de acord cu poziţia Guvernului german care a declarat că este ţinut de o obligaţie aparte faţă de evreii care locuiesc în Germania. În lumina acestor constatări, Curtea a statuat că instanţele de judecată germane au procedat corect adoptând măsura contestată.

La fel şi în cazul Republicii Moldova orice referinţă făcută la simbolica comunistă nu poate fi privită în afara contextului istoric şi al suferinţelor pe care le-a suportat populaţia. Este de netăgăduit faptul că toate crimele comise de regimurile totalitare se asociază cu anumite simboluri. În cazul Republicii Moldova, aceste simboluri au fost în egală măsură svastica nazistă şi secera şi ciocanul. [Menţionez că svastica nazistă este interzisă prin Legea privind contracararea activităţii extremiste.]

În această ordine de idei, statul Republica Moldova are o obligaţie aparte faţă de persoanele care au avut de suferit în urma crimelor comise de fostul regim comunist. Această obligaţie nu comportă doar un caracter material, dar în primul rând unul de ordin moral. Un element indispensabil al reparaţiei morale îl constituie eliminarea din spaţiul public a simbolurilor care provoacă suferinţă psihică.

Dacă ar fi să punem în balanţă dreptul la reparaţie morală al sutelor de mii de moldoveni care au avut de suferit în regimul sovietic şi dreptul PCRM de a folosi simbolurile secera şi ciocanul ca simbol electoral, în mod cert, ar trebui să se dea prioritate celor dintâi. Consider că PCRM ar putea să recurgă cu uşurinţă la alt simbol electoral (caracteristic partidelor de stânga), spre deosebire de persoanele care au avut de suferit în regimul totalitar comunist, care nu vor putea elimina niciodată din memorie suferinţele asociate cu simbolul secera şi ciocanul.

Nu pot fi de acord nici cu încercările autorilor sesizării de a acredita ideea că Legea nr.192 are ca scop limitarea drepturilor politice ale PCRM. Este de reţinut faptul că Legea nr.192 nu a interzis denumirea de „comunist”, la fel cum nu a impus alte convingeri electoratului PCRM. Norma de drept impusă prin Legea nr.192 reprezintă o infimă compensaţie morală pentru succesorii victimelor regimului comunist totalitar, precum şi un prilej de însănătoşire morală a spaţiului public.

În condiţiile în care o bună parte a populaţiei Republicii Moldova suportă consecinţele represiunilor politice şi ale fenomenului „memoriei traumatizate”, procesul de edificare a unui stat independent nu poate fi finalizat decât prin scoaterea în afara legii a simbolisticii care promovează perpetuarea modelului regimului sovietic. Reabilitarea victimelor regimului comunist totalitar nu poate avea loc atât timp, cât simbolica defunctului regim, care era prezentă nu doar pe stema de stat a URSS, ci şi pe emblema PC(b), a NKVD-ului şi a altor structuri de forţă, conducerea cărora se face responsabilă de comiterea actelor de genocid şi de crime împotriva umanităţii, este utilizată în scopuri politice.

Consider necesar a invoca experienţa Ungariei în soluţionarea problemei utilizării în public a simbolurilor comuniste şi naziste.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut pe rol cazuri privind afişarea unui simbol asociat cu o mişcare sau cu o entitate politică în contextul articolului 10 din Convenţie, şi anume: Vajnai v. Ungaria (dosarul nr.33629/06), hotărârea din 8 iulie 2008; Fratanolo v. Ungaria (dosarul nr.29459/10), hotărârea din 3 noiembrie 2011, şi Faber v. Ungaria (dosarul nr.40721/08), hotărârea din 24 iulie 2012.

Ca rezultat al acestor condamnări la CEDO, la 19 februarie 2013, Curtea Constituţională a Ungariei a declarat neconstituţională interdicţia privind utilizarea simbolurilor regimurilor totalitare fasciste şi comuniste, deoarece era prea generală.

La 23 aprilie 2013 Parlamentul Ungariei a adoptat o nouă lege, prin care, ţinând cont de constatările Curţii Constituţionale, a interzis utilizarea în public a simbolurilor comuniste şi naziste.

Cu regret, deşi putea să o facă, anticipând hotărârea Curţii Constituţionale, cel puţin după comunicarea la 11 martie 2013 a opiniei Amicus Curiae comune a Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO, Parlamentul timp de aproape trei luni a omis şansa de a remedia deficienţele semnalate de aceste instituţii referitoare la prevederile legii.

Consider că Parlamentul Republicii Moldova are obligaţia de a reveni la acest subiect cu noi reglementări care ar ţine cont de lacunele constatate prin Hotărârea Curţii Constituţionale din 4 iunie 2013 şi de recomandările expuse în Amicus Curiae comun al Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO privind compatibilitatea cu standardele europene a Legii nr.192 din 12 iulie 2012 privind utilizarea simbolurilor regimului comunist totalitar şi promovarea ideologiilor totalitare, adoptat în cadrul celei de-a 94-a Sesiuni Plenare din 8-9 martie 2013.

Alexandru TĂNASE
31.07.2013