„Zi de doliu naţional. Dacă nu ai votat pentru PCRM, ia o lumânare şi ieşi în stradă! Ne vedem la ora 18:00, la Ştefan cel Mare!„. Aşa suna cel mai accesat mesaj pe internet în data de 6 aprilie 2009. Violenţele au izbucnit însă, abia a doua zi.
La ora zece, în Piaţa Marii Adunări Naţionale erau deja aproximativ cinci mii de tineri. Câţiva dintre ei aruncau cu pietre şi ouă înspre clădirea Preşedinţiei. Ulterior, au atacat maşina pompierilor, care şi-a îndreptat tunurile cu apă spre ei.
Numărul protestatarilor creşte în fiecare oră. Când ajunge la aproximativ 30.000, scutierii nu mai fac faţă şi se retrag. Birourile din clădirea Preşedinţiei sunt vandalizate şi incendiate. Poliţiştii revin în forţă şi se încaieră cu manifestanţii. În ambele tabere sunt răniţi.
Proteste izbucnesc şi la Bălţi şi Ungheni, iar la Chişinău, politicienii cad de acord să fie renumărate voturile. Reprezentanţii opoziţiei fac apel către tineri să iasă din sediile devastate ale Parlamentului şi Preşedinţiei.
În data de 8 aprilie, premierul Zinaida Greceanîi face un apel către mame, să-şi ţină soţii şi copiii acasă.
„Jertfele umane vor fi foarte greu de evitat. Poliția va folosi toate mijloacele necesare pentru apărarea constituționalității Republicii Moldova, inclusiv armele”, a zis premierul.
Manifestaţiile au continuat până în data de 10 aprilie, de data aceasta însă, fără violenţe şi vandalizări.
