„Evolutiile din R. Moldova imi intaresc convingerea ca nu mai este multa vreme pana cand toti romanii vor impartasi acelasi destin european” (Traian Basescu, discurs de investitura pentru al doilea mandat, 21.12.09)
Cronologic, anul 2009 se termina la 31 decembrie. Structural insa, nu. Anul anticomunismului basarabean depaseste, politic si geopolitic, hotarele calendarului propriu-zis si va ramane decisiv pentru viitorul RM.
Sub semnul lui 7 aprilie
2009 sta, incontestabil, sub semnul evenimentelor din 7 aprilie. De acolo a inceput totul si acela a fost momentul in care „ultimul regim comunist din Europa” a fost debarcat de la putere. Este insa surprinzator sa constati cu unele prilejuri ca acest eveniment memorabil nu este perceput, in afara RM, dar si la Chisinau, la justa sa valoare. Intrebarea este – de ce? Dupa revolutia oranj de la Kiev, toate conferintele internationale din 2005 debutau cu felicitari la adresa ucrainenilor care au reusit, prin mobilizare maxima – e drept ca si cu un sprijin euroatlantic substantial! – indepartarea unui regim considerat antidemocratic si neeuropean. Desi tensiunile interne erau mari, nimeni nu vorbea atunci despre criza politica ce ar fi marcat anul 2004, ci despre victoria fortelor portocalii prin alegerea presedintelui Iuscenko (chiar daca victoria nu a fost tocmai unanima, acesta obtinand dupa repetarea votului 52% – adica tot cat a obtinut si AIE in alegerile repetate!).
Paradoxal, cand vine vorba despre RM, lucrurile se pun altfel. Dominanta lui 2009 pare ca este „criza politica de la Chisinau”, marcata, chipurile, de nealegerea presedintelui statului. In viziunea acelor care gandesc asa, nealegerea lui Marian Lupu ar fi mai semnificativa decat… debarcarea de la putere a regimului Voronin. Ceea ce este absurd si nedrept! Dar aceasta „confuzie” – daca numai confuzie este! – nu e deloc inocenta. Pentru ca ascunde in spatele ei intentia de a minimaliza pe cat se poate semnificatia reala a lui 7 aprilie, care este una singura: debarcarea comunismului si inceputul unor schimbari majore si fara precedent pentru RM.
Clarificari politice si/sau constitutionale
Anul 2010 va fi marcat de nevoia clarificarilor proiectelor AIE. Ce vrea aceasta coalitie si incotro merge? Dupa nealegerea presedintelui, are doua optiuni: alegeri anticipate sau declansarea procedurilor de modificare a Constitutiei. Ori una, ori alta. Daca se opteaza pentru prima varianta, atunci discutiile constitutionale trebuie puse intre paranteze, cel putin pe moment, iar mizele majore sunt urmatoarele: data viitoarelor alegeri, caci legislatia RM este ambigua la acest punct, si strategia AIE de participare la alegerile anticipate. Se va merge pe varianta „bloc electoral” sau partide separate? Ambele posibilitati au si plusuri si minusuri, dar ele trebuie discutate realist si eventualele restructurari politice din cadrul AIE trebuie subsumate ideii de mentinere la putere a actualei coalitii.
Daca se merge pe varianta modificarii Constitutiei, atunci energiile trebuie orientate catre acest obiectiv. Iar chestiunea asupra careia trebuie sa se puna AIE de acord este amploarea modificarilor legislative. Una este (doar) modificarea procedurii de alegere a presedintelui prin reducerea procentelor necesare (majoritate simpla in loc de 3/5 din voturi fie in primul tur, fie in cel de-al doilea) si alta este modificarea structurii Constitutiei in sensul revenirii la alegerea directa a presedintelui sau chiar modificarea faimosului articol 13 despre denumirea limbii.
Clarificarea in ceea ce priveste obiectivele politice si constitutionale ale AIE este fundamentala. A incerca sa mergi pe ambele cai este nerealist, genereaza confuzie si risipa de energie. Este ceea ce spera si vor spera inamicii AIE, unii constituiti, altii in curs de constituire.
„Oci Ciornii(e)… cum sa nu ma tem, ca intr-un vechi blestem…”
Ar fi naiv sa credem ca dispute politice exista doar in tabara puterii. Ele devin din ce in ce mai vizibile si in cea a opozitiei. Confuzia domina si acolo, desi PCRM joaca pe „greseala adversarului” si provocari de genul „scandalul Menorei” sau exacerbarea unui discurs corect, in esenta, precum cel al patronului „Vocii Basarabiei” la Congresul PLDM. Era evident ca demantelarea verticalei puterii va face imposibil ca mana grea a lui Voronin sa mai poata tine unit un partid, totusi, eclectic, in ciuda minutiei cu care Mark Tkaciuk a intocmit lista electorala. Evadarile din pluton nu sunt semnificative pentru restructurarea spatiului politic, desi lista personalitatilor disponibile sau disponibilizate se extinde: Tarlev-Braghis-Stepaniuc-?urcan si, mai nou, Nicolae Ciornii, vicepresedinte al Companiei „Lukoil” (reprezentand zona businessului din spatele tronului lui Voronin). Deocamdata nu exista nici un lider autentic printre ei – chestiune esentiala pentru orice partid de succes din RM! – si nici un proiect politic convingator. Cine sunt ei si ce reprezinta? Cum se vor raporta la Voronin?
A te declara „patriot si socialist” – cu Braghis, cel care vroia sa concesioneze Transnistria!? – este prea putin, pentru ca „patriotismul moldovenist” inca ramane apanajul lui Voronin, nu al marginalizatului Stepaniuc, iar „socialismul” nu are suficienta rezonanta politica. Iar pensionarii nu sunt toti „patrioti” (pentru ca cei din Chisinau sau Balti nu vorbesc „limba de stat”) si nici „socialisti” (pentru ca vor prefera fie „comunismul” lui Voronin fie stanga lui Marian Lupu). Deocamdata, miscarile Opozitiei sunt confuze, iar potentialul lor depinde mai degraba de erorile AIE si, mai ales, de decizia unora din afara de a se implica cu adevarat sau a ramane spectatori.
Anii pierduti ai Chisinaului
Pe plan extern, guvernul Filat s-a miscat bine si a punctat semnificativ fata de oportunitatile pe care UE le pune la dispozitia RM. Efortul este salutar dar, printre altele, evidentiaza anii pierduti prin refuzul obstinat al guvernarii comuniste – nesanctionat atunci la Chisinau cum ar fi trebuit! – de a colabora cu Bucurestiul in tentativa de a aduce RM in pachetul „Balcanilor de Vest” (Serbia, stat macinat de razboaie, nu mai are nevoie de vize pentru UE si a depus deja cererea de aderare!). Astazi, UE da semne de disponibilitate, dar „perioada de reflectie” dupa Tratatul de la Lisabona ceruta de cancelarul german Angela Merkel va fi decisiva in structurarea relatiilor Bruxellesului cu vecinii lui.
Desi se vorbeste despre perspectiva „asocierii”, noile acorduri nu vor contine o perspectiva clara de integrare europeana, mizele principale fiind comertul liber cu UE si ridicarea regimului de vize (care nu va oferi insa dreptul de munca in uniune a cetatenilor moldoveni). Negocierile vor incepe in 2010, dar nu se vor termina in acelasi an. In plus, situatia RM este agravata si de punerea la pachet cu Ucraina, stat cu dificultati majore, dar considerat mult mai important, strategic vorbind, decat RM. Umbra crizelor prezente si viitoare de la Kiev se vor rasfrange si asupra Chisinaului. Iar nevoia de a mentine Ucraina in siajul euroatlantic si de a nu o irita gratuit, indiferent cine va fi presedinte, va face ca Bruxellesul sa fie reticent in a acorda RM mai mult decat acorda Ucrainei. Una peste alta, anul 2010 nu va fi simplu, dar trebuie sa insemne implinirea agendei explicite si implicite a lui 7 aprilie si evitarea oricarui sfarsit de tip oranj pentru RM.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
