Intelectualii, dezertorii, refugiaţii politici, toţi revoltaţii împotriva absurdităţii acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveţiei, stat neutru. Astfel, aceştia au dat naştere, în 1916, curentului avangardist dadaismul.
Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei îşi manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. „Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaţiei pornind de la o tabula rasa. La Cabaret „Voltaire”, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educaţia, instituţiile, muzeele, bunul-simţ aşa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ţine de vechea ordine”, scriau adepţii curentului.
Originea numelui este neclară. Sunt păreri care susţin că provine din afirmaţia Da, folosită foarte des în discuţiile purtate de iniţiatorii mişcării. O altă variantă spune că numele mişcării lor este ales prin hazard, dintr-un dicţionar Larousse. Dadaismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea şi stupoarea, organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiţionale, programatic puse sub semnul întrebării.
