Şcoala era plină de baloane roz, flori, inimioare, iar pe la colţurile coridoarelor fetele şi băieţii citeau cu emoţii scrisorelele primite. Evident, acestea nu erau semnate, iar restul zilei aveam o nouă enigmă de dezlegat, unde participa tot grupul de prieteni. Ne pregăteam din timp de această zi şi ne făceam planuri mari. De parcă tot viitorul nostru depindea de numărul de felicitări primite. Era o zi specială, mai ales pentru a afla „cine ne iubeşte”, cum arată admiratorii noştri şi dacă admiraţia noastră pentru cineva va fi reciprocă. Nu ofeream felicitări doar băiatului care ne plăcea, ci şi prietenelor. Era un schimb continuu de mesaje pozitive, zâmbete şi glume. Atunci am învăţat că iubirea înseamnă a dărui respect, prietenie, înţelegere, înseamnă oameni dragi, interese comune şi multă comunicare.
Demult nu am mai trimis cuiva felicitări cu mesaje de iubire şi nici scrisori nu am mai scris. În goana zilnică de a realiza toată lista de sarcini, uităm să mai zicem „Te iubesc” sau să lăsăm mesaje de dragoste. Acestea sunt înlocuite de „Cumpără lapte”, „Vino după mine la 19.00”, „Ce vrei să mănânci?”… Ne lipseşte entuziasmul copilăriei, când aşteptarea unui dar era mai minunată decât darul în sine. Prea firesc acceptăm dragostea, considerând că ni se cuvinte de drept.
Chiar dacă e o sărbătoare importată şi siropoasă, iar mulţi dintre noi o renegă, de ce să nu dăruim în ziua de 14 februarie mai multă atenţie şi respect celor din jur decât o facem într-o zi obişnuită? Fie printr-o scrisoare, fie printr-un cuvânt bun…
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
