Acad. Gheorghe DUCA: „Eu cred în Academie și consider că vor veni vremuri bune și pentru noi cei care produc pentru societate cunoaștere, plus valoare și încredere în viitor. Avem nevoie ca în academie să vină o altă generație…”

Acad. Gheorghe DUCA: „Costul adevărat al unui talent în știință este cu mult mai mare, decât al unui, cel mai talentat și scump fotbalist. Beneficiile și plus valoarea umanității de la știință este cea mai mare. Cele 7,9 mlrd de oameni de pe glob trăiesc și se bucura astăzi de viață, grație ȘTIINȚEI. Este foarte important ca acest lucru sa-l conștientizeze cei care râvnesc puterea”.

În societatea zilelor noastre, în care suntem bulversați zilnic de valuri insuportabile de informații negative care ne afectează nu doar buna funcționare a creierului, dar și existența în sine, noi tot despre știință și oamenii ei vom vorbi, chiar dacă nu este atât de comercial, chiar dacă nu aduce vizibilitatea dorită. Curiozitatea însă nu a fost încă anulată, dimpotrivă a fost și este la mare căutare.

Așa că astăzi, vă propunem să ne mulțumim cu bucuriile, dar și să ne resemnăm cu realitățile primelor zile din ultima lună a acestui an și să facem o incursiune, în premieră după anul 2018, în activitatea, dar și în trecutul recent al unei personalități de notorietate în mediul științific și nu numai, omul, despre care s-a scris mult și multe în presă, s-au consumat multe cartușe de cerneală, unii având mai mult condei și importanță, alții râmând doar a-și iubi meseria. Adevăruri sau mai puțin, rămân la judecata și latitudinea fiecăruia, în funcție de cum înțelege lucrurile și în ce circumstanțe l-a cunoscut.
Așa sau altfel, se spune că ceea ce trăim noi zi de zi e făcut din bucățele care ne compun sufletul și că nu există o regulă a unui suflet perfect, cum nu există perfecțiune absolută. Bineînțeles că fiecare dintre noi tindem să devenim modelul absolut de perfecțiune, dar mereu uităm că nu există nimic care să nu poată fi atacat, care să nu poată fi combătut în ochii unora sau altora. Și cu cât omul este mai puternic, mai de succes, cu atât atacurile sunt pe măsură. Așa e lumea construită și esențial ar fi probabil aici să știm cum să ne cărăm acest „tezaur”, ca să rămânem, finalmente, noi înșine, pentru că, de fapt, asta e valoarea pură a fiecăruia dintre noi.

Așadar, astăzi, vom fi împreună cu academicianul Gheorghe Duca, ex-președinte al Academiei de Științe a Moldovei, renumit om de știință, care, după plecarea de la șefia Academiei continuă să dezlege tainele compușilor chimici, având în obiectiv și problemele de ecologie și mediu ambiant. Acad. Duca este fondatorul şcolii ştiinţifice Chimia Ecologică, contribuind la pregătirea a 30 doctori şi 5 doctori habilitaţi în ştiinţe. Este autor şi coautor a peste 1800 de lucrări editate, inclusiv 443 de articole științifice, 166 de brevete, 94 de monografii, culegeri și manuale, 515 lucrări de popularizare a științei și cca 430 de prezentări și materiale la conferințe științifice naționale și internaționale, editor a 136 lucrări. Acad. Gheorghe Duca este Doctor Honoris Causa al multor Universități din Republica Moldova, România și alte instituții din Bulgaria, Belarus și Federația Rusă. Este decorat cu diverse medalii și laureat al multor premii, distincții și ordine, inclusiv Ordinul „Ordinul Republicii” (2011), Medalia de Aur a Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (2011) etc. Recent, a devenit laureat al Premiului AȘM în domeniul chimiei „Nicolae Gărbălău”, pentru ciclul de lucrări „Redox procese în sisteme acvatice”. Este șef Centrul Chimie Fizică și Anorganică, Institutul de Chimie și președinte al Societății Chimiștilor din RM.

Deci, să fim curioși, că așa e natura umană, pentru că ne dorim să aflăm cât mai multe despre ex-președintele AȘM, acad. Gheorghe Duca, omul cu un bagaj de experiențe frumoase, victorioase, fulminante, dar și cu alte trăiri proprii ființei omenești. Ex-președintele Duca ne va dezvălui care au fost cei mai grei ani, fiind la conducerea Academiei, cum e să fii om de știință și manager în același timp, cum se completează, ce avantajele și dezavantaje „a cules”? Cum apreciază acum, la distanța de doi ani de la plecarea sa, activitatea Academiei și ce ar schimba, dacă, ipotetic, ar fi să revină la timona Academiei. Vom afla, dacă este orgolios sau invidios, dacă este sau a fost empatic și ce regrete are… Vom încerca să pătrundem măcar într-o mică părticică din firea unei personalități complexe și gândirii unui remarcabil om de știință, savant, manager, profesor universitar care, așa sau altfel, și-a lăsat amprentele sale deloc de neglijat, atât în istoria științei naționale, Academiei de Științe, cât și în politicul național, fiind deputat, ministru, dar și cel mai longeviv membru al Guvernului.

Un interviu realizat de
Eugenia TOFAN

Stimate Domnule academician Gheorghe Duca, pentru că acest interviu era preconizat pentru ziua științei, unde urma să participați alături de alți colegi, oameni de știință, o să Vă readresăm acele întrebări ca să nu pierdem contextul, dar vom continua și cu altele, or, complexitatea personalității Dumneavoastră ne-ar garanta acest drept. Ne exprimăm speranța, de asemenea, ca întrebările adresate, pe alocuri roșii, să Vă ofere prilejul de a Vă expune exact în modul dorit de Dvs, astfel încât să dăm și noi publicului care ne urmărește o doză de lumină și adevăr, bună dispoziție, energie, fără a pierde, bineînțeles, esența lucrurilor.

Să începem cu începutul. Probabil, mai mulți oameni care V-au cunoscut sunt mânați de curiozitate, de acea curiozitate care ne fură liniștea nopții și pacea vieții, cum spunem noi, să afle ce face, cu ce se ocupă, ce frământări, ce bucurii are academicianul Gheorghe Duca, după ce a plecat din funcția de președinte al Academiei de Științe a Moldovei?

-Am rămas în cercetare, din care nu am plecat niciodată pe parcursul a 50 de ani de activitate științifică. Prima mea lucrare a fost teza de curs în 1972 care se întitula „Cinetica procesului de descompunere a peroxidului de hidrogen în prezența compușilor complecși ai manganului”. Actualmente, sunt șeful centrului de „Chimie fizică și anorganică” al Institutului de Chimie.

La fel, sunt conducătorul proiectului național „Mecanisme fizico-chimice a proceselor redox cu transfer de electroni, implicate în sisteme vitale, tehnologice și de mediu”, la care participă cercetătorii din laboratorul „Chimie Fizică și Cuantică” al IC, departamentul de „Chimie Ecologica și Industrială” al USM și departamentul de „Chimie si Oenologie ” al UTM.

Recent, așa cum ați menționat și în introducerea dumneavoastră, mi s-a decernat premiul AȘM „Nicolae Gărbălău” pentru ciclul de lucrări „Redox procese în mediul acvatic”, în care au fost elucidate aspectele teoretice și experimentale despre rolul cheie pe care îl au procesele redox în mediul acvatic, inclusiv în fenomenele de peroxidază și catalază, calitatea produselor alimentare, transformarea poluanților, autoepurarea apelor naturale etc
În ultimii doi ani, de când m-am retras din președinte al academiei, am publicat: 12 articole științifice în reviste cu factor de impact, 4 monografii în edituri internaționale (Springer,Germania; IGI Global,USA), 2 brevete de invenție, 6 articole de diseminare a rezultatelor î mass-media.
Am ținut prelegeri la două Universități din Moldova, Universitățile din București și Iași (România).

Pentru oamenii de știință autentici, luna noiembrie a trecut sub semnul marcării Zilei Mondiale a Științei pentru Pace și Dezvoltare (10 noiembrie), dar și a Expoziției Specializate Intetnaționale INFOINVENT (17-20 noiembrie 2021), unde, fără apropo, mai mulți academicieni și-au reconfirmat pentru a câta oară bunul nume de savant, făcând și imagine științei. Revin la întrebarea privind scopul instituirii acestei zile, în afară de faptul de a fi în rând cu lumea, că oricum nu suntem. Ce reprezintă Ziua Științei astăzi pentru comunitatea noastră științifică și ce oportunități de a inspira oamenii să se implice și să învețe cât mai multe lucruri despre știință?

-Ziua Internaţională a Știinţei pentru Pace şi Dezvoltare de fapt a avut ca scop promovarea și popularizarea cunoașterii, creșterea interesului populației de toate vârstele față de activitățile de cercetare și inovare și ţinerea cetăţenilor la curent cu evoluţiile ştiinţei. De asemenea, marcarea zilei subliniază rolul pe care îl joacă oamenii de ştiinţă în lărgirea înţelegerii noastre privind planeta pe care trăim şi în a face societăţile noastre mai durabile. Această zi a fost stabilită de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), cu scopul de a evidenţia rolul important al ştiinţei în societate şi nevoia de a angaja publicul larg în dezbateri asupra problemelor contemporane importante, relevante pentru ştiinţă și dezvoltare, astfel, legând mai strâns ştiinţa şi societatea.
Cercetarea și inovarea reprezintă motorul creșterii economice și generatorul de soluții pentru depășirea provocărilor cu care se confruntă societatea. Ziua Științei este un prilej de a aminti oamenilor despre importanța și impactul științei în dezvoltarea societății. Cu cât mai mult te implici cu atât mai mult înveți. Cu cât mai mult înveți cu atât mai mult știi. Cu cât mai mult cunoști cu atât mai mult ești util ție și societății.

Auzim mereu de la înalte tribune că avem potențial, că avem resurse relevante etc. Despre ce resurse am putea vorbi astăzi pentru a marca Ziua Științei, nu a bifa, cum se obișnuiește, și cum ar putea fi acestea încadrate în activitatea curentă a celor vizați?

-Resursa principală pentru știință desigur este omul, omul cărturar, învățat și pregătit pentru producerea și promovarea cunoașterii. Pacea și Dezvoltarea poate fi asigurata numai de oameni culți, inteligenți și pregătiți. Rolul principal în aceasta trebuie să-l joace educația și cercetarea. Cu regret, în Moldova atât educația, cât și cercetarea sunt într-o stare deplorabilă, aș spune într-o continuă degradare. Tineretul talentat părăsește țara cu certitudine din motivul că știința nu este prioritară. Iar cei în vârstă ne părăsesc natural. Lipsa noilor generații performante creează mari goluri, ceea ce formează un impact foarte negativ în dezvoltarea învățământului, culturii, cercetării, economiei, moralității și altor domenii necesare pentru crearea bunăstării populației.

O să rămânem un pic în aceeași sferă a rolului și utilității științei și o să Vă întrebăm, ce a făcut realmente știința pentru societate și oamenii ei, în acești aproape doi ani, sa-i numim așa, de primă carantină mondială, referindu-ne, bineînțeles la valorificarea profesionalismului, ideea de a genera ceva cât mai inovativ, cât mai util atât domeniului din care face parte fiecare cercetător, cât și societății? Nu vom lăsa fără aprecieri, bineînțeles, rolul incontestabil al științelor medicale care au fost puse la grea încercare, trecând cea mai mare probă de foc a ultimului secol.

-Cu regret s-a făcut mult, dar puțin s-a luat în considerare de guvernări. Discuțiile au fost prea generale. Frica aceasta de pandemie ne-a împins pe toți într-un colț ca pe niște „căței”, neștiind ce să facem, dar numai „mârâiam” cu gândul că va veni cineva și ne va ajuta, ne va salva. Vaccinarea trebuie să fie obligatorie, restricțiile mai dure, comportamentul sub supraveghere, penalitățile mari si responsabilitate majoră. Mă bucur că guvernarea actuală pare mai stringentă în această privință. Eu personal am scris trei articole, unde am explicat viclenia Covid-19 și am arătat unele rezultate ale chimiștilor, medicilor epidemiologi și biochimiști în privința substanțelor antivirale care au fost obținute de cercetătorii moldoveni, dar mi se face impresia de fiecare data că nu prea este încredere în oamenii de știință. Împreună cu doi academicieni din Rusia și România, am prezentat o nouă abordare de analiza a datelor statistice pandemice, care au fost expuse la trei conferințe științifice internaționale și apreciate. Am expediat rezultatele obținute într-o revistă cu factor de impact și a fost acceptată. Au venit noi oameni la guvernare și noi nutrim o mare speranță că lucrurile se vor schimba spre binele oamenilor, așa cum s-a promis.

Dle academician, Dumneavoastră ați fost președinte al Academiei de Științe timp de 14 ani, timp în care Academia a avut o imagine și prestigiu, a lansat multe inițiative, a cunoscut urcușuri, succese, respect, dar și blamări, căderi și, încheiem cu șirul de reforme (!), la care am fost cu toții martori, dar am văzut și impactul lor. Cum vedeți acum Academia, așa, din exterior, cum ar veni, din 2018 încoace? Cum se afirmă sau cum se prezintă acum Academia de Științe în viziunea Dumneavoastră?

-În structurile de putere a apărut un plan pentru o nouă reformă a Academiei.

”Reformatorii” au lipsit Academia de principalul lucru – institutele științifice, cărora li s-au opus Academia și experții europeni, dar guvernul de atunci i-a înșelat pe oamenii de știință, spunând că conceptul de guvern era susținut de UE. Acum aceste instituții sunt supravegheate de ministere care cu regret nu prea au idee despre știință.

Și dacă mai devreme Academia trebuia să determine politica științifică din Moldova, astăzi ea este lipsită de un astfel de drept. Conform codului științei modificat, Academia doar poate analiza politica și face recomandări.

Drept urmare, Academia a nimerit într-o situație foarte dificilă. Una dintre cele mai importante misiuni ale Academiei de Științe conform Codului Științei și Inovării este elaborarea unui Raport privind starea științei în țară. Autoritățile și societatea au nevoie de un document strategic care să conțină o analiză profundă a situației și a evoluțiilor științifice, a principalelor probleme și perspective pentru dezvoltarea ulterioară, ținând seama de prioritățile științifice, economice, culturale, juridice, educaționale ale Moldovei, precum și de integrarea în spațiul științific european. Există o experiență interesantă a altor academii, care pregătesc anual acest tip de rapoarte și propun recomandări adecvate. Poate să utilizăm aceasta practica? Întrebarea firească apare – dar avem capacități? Răspunsul este afirmativ! Trebuie să avem încredere în oamenii de știință.

Cum Vi se pare „drumul” parcurs de știința din țara noastră în ultimii 30 de ani, așa-numiți de independență, că tot atâta forfotă cu această sintagmă. Și ce dezvoltare credeți că va cunoaște știința noastră în anii următori?

-Una dintre cele mai mari probleme politice in Moldova nu este corupția si sărăcia, dar subestimarea importanței educației și științei. Cu regret așa si nu s-a înțeles că principala resursă a societății este potențialul intelectual al oamenilor și numai valorificarea lui poate da plus valoare pentru dezvoltarea țării.
Ascensiunea științei moldovenești a început în anii 2004-2009.

Președintele țării i-a întrebat pe academicieni si cercetători la o adunare generală al Academiei – ce doriți?

Academicienii, în stilul lor imaculat și academic, au răspuns – savanții trebuie să administreze știința, dar mai bine ar fi ca Academia de Științe, care posedă pentru acesta o infrastructură necesară. Președintele a răspuns ca acceptă propunerea și a promis că va pregăti reforma academiei. Această sarcină i-a revenit unei echipe, care a și pregătit propunerea. Principalul este de menționat că guvernarea politică de atunci a fost impregnată de idee și a efectuat reforma prin aprobarea de către Parlament în anul 2004 a Codului pentru știință si inovare.

Concepția reformei a constat in faptul ca responsabilitatea pentru dezvoltarea științei și inovării in Moldova i-a revenit totalmente Academiei de Științe.
Interacțiunea dintre comunitatea științifică a Republicii, reprezentată de Academia reformată și Guvern se realiza printr-un „Acord de parteneriat” special , care determina realizarea sarcinilor pe care se obliga să le rezolve Academia pentru universități și institute de cercetare și responsabilitatea Guvernului pentru finanțarea cercetării.

A fost stabilită tendința finanțării pentru procesele de cercetare și inovare – cel puțin 1% din PIB de la bugetul de stat pană în 2020. Pe baza aceasta au fost create un tehno parc, câteva incubatoare și mai multe proiecte de transfer tehnologic.

La conferința UNESCO din 2007 „Politica științifică și națională globală: rolul academiilor”, a fost făcută o analiză comparativă a tuturor tipurilor de academii existente în lume. Tipul de academie care s-a dezvoltat în Moldova, după 2004, a fost clasificat ca „Partener strategic al guvernului”. În rezoluția conferinței, se afirma: „Al patrulea tip de academii, creat în Moldova, poate fi un model de succes pentru reformarea și stimularea sferei științei și inovării, care este implementată cu succes și este nu numai nou, ci și optim pentru așa o țara ca Moldova. Acest tip de Academie creează un cadru legal atât pentru dezvoltarea strategică a științei pe termen lung, cât și pentru crearea de pârghii pentru a stimula transferul tehnologic pe termen scurt. Acest model pe de o parte întărește responsabilitatea comunității științifice față de guvern și societate și, pe de altă parte, determină responsabilitatea autorităților de a investi constant în domeniul științei și inovării”.

Acea perioadă a fost o istorie de succes pentru Academie.

Președintele Maia Sandu a vizitat Academia în perioada când a fost ministru educației și a avut o discuție cu academicienii. Academia a participat activ la reforma sistemului de educație. Dacă reușeam să organizăm și reforma academiei în acea perioadă cu Dna Ministru, sunt convins că aveam complet altă situație. Astăzi trebuie să schimbăm atitudinea față de cercetare, așa cum s-a făcut în 2004, în caz contrar Republica Moldova va bate pasul pe loc, ba chiar poate va degrada, va fi furată și sărăcită, va fi abandonată și pustiită… Cu regret nu vom vedea nici dezvoltarea științei și nici a țării…

Este tocmai contextul potrivit pentru a mai face o mică retrospectivă, dar importantă oarecum. Pentru că ați fost desemnat de către Guvernul RM persoană responsabilă pentru semnarea Memorandumului de înțelegere dintre Republica Moldova și Comisia Europeană privind participarea RM în Programul Cadru Șapte al UE pentru cercetare, dezvoltarea tehnologică și acțiuni demonstrative (2011), Acordul de asociere a RM la Programul Cadru UE pentru cercetare și dezvoltare Orizont 2020 (2014), Dumneavoastră ați avut o prestație foarte bună în Europa, fiind invitat și la o multitudine de reuniuni și forumuri. Aici, vom aminti opinia președintelui AȘM, acad. Gheorghe Duca, prezentată la Forumul din Budapesta privind dezvoltarea sustenabilă, în 2016: „Țările, care nu vor folosi acum știința și inovarea vor rămâne sărace pentru mult timp, poate pentru totdeauna, vor deveni numai piață de desfacere și piață ieftină a brațelor de muncă, deoarece costurile pentru dezvoltarea științei în fiecare an vor crește și bugetul nu va mai avea bani ca să utilizeze cercetarea pentru dezvoltarea altor țări”. Dle academician, au trecut cinci ani de atunci. Reforma a avut loc peste doi ani, o reformă care, după cum e și firesc, urma să aducă binele în cercetare. Suntem în 2021. În ce cheie trebuie înțelese lucrurile acum?

-Uniunea Europeană a apreciat înalt succesele Academiei de Științe a Moldovei. Moldova a fost prima țară din CSI care a devenit membru asociat al celui de-al șaptelea Program-Cadru (PC7), (2011), apoi Programul Orizont (H2020), (2014) și a implementat cu succes acest statut până la reforma din 2018, impusă de prim-ministru de atunci la insistența unui cunoscut „reformator”.

115 proiecte europene câștigate au demonstrat poziția de lider a țării noastre între țările Parteneriatului Estic, inclusiv privind indicatorii științifici raportați la populație.

Comisia UE pentru Știință a ales și aprobat peste 45 de experți oficiali naționali și reprezentanți oficiali ai comunității științifice, care vorbeau fluent engleza, care au participat la comitetele de cercetare ale UE. Au participat în mod regulat la reuniunile comitetelor științifice din Bruxelles și din alte orașe ale țărilor UE, unde au discutat rezultatele concursurilor, inclusiv finanțarea pentru diferite domenii științifice. A fost o vreme când tinerii noștri au învățat să gândească și să decidă ca europenii. La inițiativa președintelui Academiei, Guvernul Moldovei, cu suportul Guvernului României, a decis să creeze un oficiu științific și tehnologic al Republicii Moldova la Bruxelles pe lângă Comisia Europeană și să delege un reprezentant permanent care să promoveze interesele naționale în programele științifice europene, care a devenit practic ambasadorul Academiei de Științe la Comisia Europeană, similar ambasadorului Academiei de Științe Poloneze.
In analiza dezvoltării comunității științifice din Moldova, realizată de m.cor. A. Dicusar s-a menționat, că ”Moldova fiind o țară mică, cu resurse financiare limitate, nu a putut concura cu principalele țări europene într-o serie de indicatori, dar în ceea ce privește un astfel de indicator precum este citarea medie a articolelor științifice, Moldova este înaintea unor țări precum Rusia, România, Ucraina, Belarus, Albania, Georgia. În ceea ce privește un astfel de indicator ca indicele Hirsch, Moldova se situa înaintea unor țări CSI, precum Kazahstan, Azerbaidjan, Uzbekistan, care aveau capacități financiare semnificativ mai mari. Și toate acestea au fost realizate grație politicii rezonabile a Academiei de Științe, inclusiv în domeniul cooperării internaționale. Din păcate, succesele Academiei de Științe a Moldovei au fost de scurtă durată.

Acum să vedem ce s-a făcut pentru asocierea la Programul Orizont Europe (OE-2027). Cotizația pentru anul 2021 este 26 mln lei de la buget de stat, care urmează să crească în fiecare an. Regulile participarii în acest program sunt schimbate, față de programul precedent, iar comunitatea stiintifică moldovenească nu este pregatită pentru participare la acest program și pentru valorificarea statutului de țară asociată. Vom fi noi în stare (2500 de cercetători) să câștigăm apoi să valorificăm în fiecare an, suplimentar la ceea ce ne dă guvernul, această sumă, iar în șapte ani, peste 300 mln lei? Dacă nu, atunci acești bani sunt pierduți, vor pleca în alte țări din UE și în cele asociate. Nu este de ajuns informarea comunitatii despre numarul de apeluri deschise, este necesar de explicat ce instrumente noi au aparut, în ce consta excelenta, cum de inclus/prezentat componenta inovationala, pentru ce sunt create parteneriatele europene și avem noi suficienți parteneri europeni, proiectele europene vor fi orientate spre prioritățile stabilite de UE, dar cine va realiza prioritățile naționale? Foarte multe întrebări nu au fost clarificate.

Cât de vastă este oferta științei astăzi? Și care ar fi argumentele pe care le-aţi aduce astăzi societății pentru a se investi suficient de bine în știință?

-Oferta științei depinde de trei factori. Primul factor este resursa umană. Aici un rol important îl joacă sistemul de învățământ. Cea mai importantă ofertă a științei este pentru sistemul educațional, care are nevoie de cunoaștere pentru a fi performant. Pentru aceasta cererea universitară pentru cercetare este axiomatică. Al doilea factor – inovarea sau mai exact economia inovațională. Cândva, economia se baza pe sursele naturale și brațele de muncă, fiind foarte ieftine. Astăzi, plus valoarea în business se obține numai în baza inovațiilor, care pot fi oferite numai de cercetare. Și ultimul factor – finanțarea, care trebuie sa fie îndreptată spre formarea capacitații intelectuale capabile să realizeze politicile în domeniul cercetării și valorificării inovațiilor pentru aplicarea în practică a rezultatelor științei. Diminuarea sau lipsa unuia din acești factori va frâna dezvoltarea științei și va duce la lipsa ofertei științei pentru dezvoltare, pentru societate. În rezultat, vom avea o țară săracă, transformată cu timpul într-o colonie a țărilor dezvoltate.

Un etolog, cunoscut spațiului public de la noi, spunea într-un interviu pentru presa română, încă în anul 2016, ca „în Rusia există următoarea expresie: Două instituții nu pot fi reformate – Biserica Ortodoxă și Academia de Științe. În Republica Moldova e cam la fel. Biserica Ortodoxă poate rămâne retrogradă, așa cum îi stă bine. Dar Academia ar trebui reformată și va fi. E o chestiune de timp”. Afirmația era făcută cu referire la impresia sa că „în Academie exisă academicieni care se complac în statutul lor, își împart reciproc regalii, dar rămân distanți, ermetici față de public, nu comunică, nu se transformă în torțe care să lumineze, nu oferă modele de urmat celor tineri”. Reformele, să zicem că le-a prevăzut și după cum am văzut, s-au și întâmplat. Cum rămâne cu a doua rundă de afirmații?

În Rusia și Moldova a avut loc reforma academiilor. Prima reforma din Moldova în 2004 a făcut o străpungere (прорыв) în dezvoltarea științei. În rezultatul acestei reforme a avut loc majorarea finanțării, salariilor și îndemnizațiilor, a fost efectuată reparația și aprovizionarea institutelor cu echipament performant, s-a întinerit comunitatea științifică (de la 5% a crescut până la 35% numărul de tineri cercetători). Academia de Știință a administrat foarte efectiv cercetarea. Noi ne-am asociat la programele europene, am avut programe de proiecte științifice bilaterale cu Germania, Franța, Italia, SUA, Rusia, Ucraina, România ș.a. Am adus în țară anual mai multe zeci de mln de dolari și euro, fiind finanțați cu 10-15 mln euro pe an din bugetul național. Am ridicat eficacitatea cercetării – de exemplu volumul de finanțare de la buget al institutului ”Mecagro” era de 3 mln lei, iar sciento-profitul institutului pe an era de 40-60 mln lei. Am ajuns în topul instituțiilor științifice din lume.

Reforma din 2018 a fost foarte păguboasă. Prejudiciile le culegem și astăzi. Experții europeni și Academia i-au preîntâmpinat pe guvernanți că retragerea institutelor de cercetare de la academie au să diminueze cu mult rolul academiei și capacitățile institutelor. Pentru universități, cu regret, s-a întreprins foarte puțin, din acest motiv situația creată împinge tineretul talentat să plece din Moldova. Aici trebuie să se implice guvernarea, da și rolul conducerii actuale a academiei este foarte important. Promovarea persoanelor din topul științe de către Academie (laureați ai premiului Nobel, savanți care au contribuit la schimbarea lumii ș.a.) mențin prestigiul academiei și fac știința atractivă pentru tineri. Dar este necesar ca academia să întreprindă altceva, cava mai fundamental și mai practic. Așteptările sunt foarte mari.

Eu cred în Academie și consider că vor veni vremuri bune și pentru noi cei care produc pentru societate cunoaștere, plus valoare și încredere în viitor. Avem nevoie ca în academie să vină o altă generație. Cu regret, mai mult de patru ani în academie nu s-au organizat alegeri. În cazul acesta academia încet va ”muri”.

Nu am primit un răspuns exhaustiv la întrebare, dar continuăm. Domnule academician Duca, am pus această întrebare mai multor protagoniști ai interviurilor noastre, Vă întreb și pe Dumneavoastră. Mai credeți în revenirea institutelor de cercetare sub egida Academiei de Științe sau întrebarea și-a consumat relevanța? Unele voci mai spun că trenul a plecat și se pare că într-o singură direcție, altele, cu sunetul mai înfundat și răgușit, ce-i drept, că mai multe institute s-au resemnat deja și că nu și-ar mai dori o revenire.

– Dacă un tren pleacă, vine altul. Nu trebuie să pierdem speranța. Viața continuă. Greșeli sunt și vor fi. Important este sa le recunoaștem și să schimbăm situația, pentru ca societatea să beneficieze de cercetarea academică. Consider, ca 6-8 institute care efectuează cercetări fundamentale trebuie reîntoarse la Academie. Guvernul, într-o negociere cu Academia și institutele de cercetare, trebuie să hotărască cum să procedeze, dar cu argumente foarte pragmatice și cu un program care poate fi în fiecare an evaluat și supravegheat. În acest context, trebuie de hotărât volumul de finanțare, fără de care este o utopie de a crede că se va schimba ceva. În paralel, trebuie de schimbat radical politica cercetării în universități și de stimulat consolidarea comunității științifice din Moldova pentru a forma masa critică de realizare a proiectelor științifice naționale, europene și internaționale.

Cui se subordonează acum Academia de Științe a Moldovei?

-Cred că Academia nu trebuie să se subordoneze nimănui. Codul științei și inovării și Statutul Academiei asigură o mare autonomie pentru ca politicul să nu îndrăznească să dicteze „adevăruri” față de limbă, istorie și identitate. Academia nu trebuie sa fie părtașul nici a unei ideologii de partid. Ea trebuie să aibă cu guvernarea un acord de parteneriat pentru sprijinul cercetării în dezvoltarea țării și crearea plus valorii în toate domeniile.

Considerați actualul sistem științific a fi unul echilibrat și comunitatea științifică una consolidată?

-Nici pe departe. Această problemă trebuie să fie prioritară și discutată la adunările generale ale Academiei, universităților, institutelor de cercetare, societății civile și negociate cu conducerea țării.

Ce ati schimba, dacă, ipoptetic vorbind, at reveni la conducerea Academiei de Științe?
-În primul rând, aceasta nu se va întâmpla niciodată. Avem nevoie de tineri. Dar dacă în serios și poate aceste gânduri ale mele îi vor ajuta pe cineva, aș începe cu:

Prioritatea zero, care reprezintă terminarea neglijării importanței domeniului științei și educației, terminarea umilirii savanților și acordarea de către politicieni a priorității acestui domeniu;
Prioritatea unu – finanțarea;
Prioritatea doi – crearea și dezvoltarea infrastructurii cercetării;
Prioritatea trei – relațiile cu businessul;
Prioritatea patru – relațiile cu administrația publică centrală și locală.

Știința e un cult? Există o vocație apropiată cumva celei științifice? Prin ce diferă știința de alte tipuri de gândire?

– Știința nu este un cult. Știința este o mare industrie de producere a cunoașterii, necesară umanității pentru dezvoltare, existență, bunăstare și chiar supraviețuire. Știința este criteriul principal care ne face sa ne deosebim de alte organisme de pe glob. În afară de om nimeni pe această planeta nu poate face știință. Știința este un mod de a gândi, de a crea, de a înțelege fenomenele din natură, societate și univers. Știința este o cultură umană de creare a frumosului, de a înțelege necunoscutul, este creatorul pământesc al omului. Știința nu se deosebește de alte tipuri de gândire, deoarece toate se bazează pe talente, care trăiesc în/și cu viitorul. Costul adevărat al unui talent în știință este cu mult mai mare, decât al unui, cel mai talentat și scump fotbalist. Beneficiile și plus valoarea umanității de la știință sunt cele mai mari. Cele 7,9 mlrd de oameni de pe glob trăiesc și se bucura astăzi de viață, grație ȘTIINȚEI. Este foarte important ca acest lucru sa-l conștientizeze cei care râvnesc puterea.

Se știe că adevăratul savant este cel care face eforturi să evite cărările bătătorite ale științei. De ce se ajunge a se discuta atât de mult pe tema plagiatului?

-Creația științifică, artistică sau tehnică este considerată o proprietate intelectuală. In acest caz, orice proprietate trebuie sa fie protejată de lege. În știință „furtul” proprietății intelectuale este considerat „plagiere” si pentru aceasta se pedepsește. Dar dacă în publicațiile tale faci referință la autorii articolelor, cărților sau manualelor, atunci se considera ca te-ai inspirat de la ei. Acest lucru se permite. Mi se pare ca este mai simplu, mai moral si mai etic sa faci referință, decât să „furi” gânduri străine și sa te judeci după aceasta. Exista și situația cine a fost primul. Pentru aceasta sunt necesare discuții și data când și unde a fost publicată ideea, declarația sau opinia persoanei. Aceasta, în știință este un lucru normal. Problema, de obicei, o creează „pseudo” cercetătorii sau oamenii politici prinși cu „mâța-n sac”.

Secolul XX deseori a fost numit „secolul ştiinţei”, datorită rolului ei în dezvoltarea societății. Cum credeți că va fi numit secolul XXI?

– Sunt de acord că în secolul XX au avut loc schimbări uriașe în știință, secol care a devenit principala forță productivă a societății. Se recunoaște că, în prima jumătate a secolului al XX-lea, au fost create noi domenii ale fizicii: teoria relativității și mecanica cuantică, care au schimbat radical viziunea oamenilor de știință asupra Lumii și Universului. Descoperirea reacțiilor nucleare a făcut posibilă apariția noilor surse de energie. A fost propusă teoria Big Bang-ului și a fost determinată vârsta universului și a sistemului solar, inclusiv a Pământului. În biologie s-a recunoscut genetica, s-a determinat structura ADN-ului și s-a efectuat primul experiment de clonare a mamiferelor. Mii de substanțe chimice au fost sintetizate pentru industrie și uz casnic.

Cele mai semnificative invenții din secolul XX au fost becurile și telefoanele, supertancurile, avioanele, navele spațiale, radioul, televiziunea, internetul, antibioticele, frigiderele, computerele, microcalculatoarele și telefoanele mobile. Omenirea a cucerit spațiul cosmic, ceea ce a dus la primele zboruri și la aterizarea omului pe Lună. Invenția tranzistorului și a circuitelor integrate a revoluționat lumea computerelor, ducând la proliferarea computerelor personale și a telefoanelor mobile. Bolile infecțioase, inclusiv variola, gripa spaniolă și alte infecții virale de gripă, ciumă, holeră, tif, tuberculoză, malarie și alte infecții virale deosebit de periculoase, cunoscute și mai puțin cunoscute, au ucis până la un miliard de oameni în secolul al XX-lea. Și numai știința a fost capabilă să rezolve aceste probleme.

Ce ne așteptă în secolul XXI?

O să prezint prognoza unor futuriști:
• Calculatoarele personale vor atinge o capacitate de calcul comparabilă cu creierul uman.
• Elementele inteligente vor deveni obligatorii în toate automobilele, iar oamenilor le va fi interzis să conducă orice mașină care nu este echipată cu un asistent informațional.
• Energia solară va deveni atât de ieftină încât va satisface întreaga necesitate de energie a umanității.
• Imprimantele 3D pentru printarea organelor umane vor fi folosite în orice spital.
• Nanoroboții vor începe să fie utilizați în scopuri medicale: vor livra nutrienți celulelor umane, vor elimina deșeurile și vor efectua scanări detaliate ale creierului uman, ceea ce va ajuta la înțelegerea mai bună a modului de funcționare a organelor.
• Folosind aceeași abordare a programării și pentru biologie, omul va putea, pentru prima dată, să programeze celulele pentru a trata bolile.
• Nanocipurile vor fi implantate direct în creier și vor produce semnale din celulele creierului.
• Va avea loc prima realizare a nemuririi – datorită armatei de nanoroboți, care va suplimenta sistemul imunitar și va „trata” bolile.
• Inteligența artificială va deveni de miliarde de ori mai capabilă decât cea biologică.

Care este responsabilitatea sau responsabilitățile omului de știință?

– Realitatea arată că una din probleme care atrage din ce în ce mai mult atenția este problema onestității, a integrității științifice. Responsabilitatea adevărată a cercetătorului față de știință se formează în timpul cercetării adecvate și nu false. Pseudo-cercetătorii nu au și nu duc nici o responsabilitate față de știință. Ei, de obicei, sunt răufăcătorii, paraziții, trântorii, similar celor din stupurile de albine. Actualmente, suntem martorii venirii la conducere în știință a persoanelor pe care noi i-am promovat să devină doctori în știință. Cu regret, din cauza salariilor mici a savanților, în comunitatea noastră a crescut corupția științifică, care a condus la înmulțirea pseudo-doctorilor în știință. Suferim tot noi – cei care i-au votat.

Care, de fapt, este etica omului de știință? Sau care e codul deontologic al omului de știință?

-Nu vreau să mă ocup cu definiții și explicații. Etica în știință însemnă, în primul rând, să nu produci substanțe, obiecte, instalații, manipulări, metode contra omului și, în al doilea rând, să nu furi idei, invenții, să nu bârfești, să nu trădezi… Dar să manifești respect, stimă, prețuire și considerațiune față de oameni.

Care considerați a fi vârsta potrivită care s-ar caracteriza printr-o febrilă activitate științifică?

-Curiozitatea față de natură și societate nu poate avea vârstă. Curiozitatea este cel mai important factor al procesului de cunoaștere pe lângă talent și muncă asidue.

Când ești șef, cât de important e să posezi o doză relevantă de empatie? Dacă ați avut și dacă V-au ajutat în administrare?

-A fi empatic pentru colegi, șefi și societate nu este simplu, deoarece de la tine se așteaptă promisiuni și realizări pentru ei. Mai atractiv, dar pentru un moment, devii dacă le dai ceva. Respectul și simpatia eu le-am obținut prin identificarea problemelor pentru cei pentru care lucrez, elaborarea actelor normative cu cei care sunt „make decision” (sefi) și „lobby” pe care le făceam în ministere, guvern, parlament și în fondurile UE și internaționale. Empatia a scăzut brusc după retragerea mea din conducere. Aceasta este o problema de morală pentru societatea noastră. Fiecare putere nouă devine futuristă și nu mai recunoaște pe nimeni care au realizat ceva.

Cum reușeați să îmbinați administrarea cu cercetarea, dar și calitatea de membru al Guvernului?

-Ca să nu fiu lipsit de modestie, vreau să vă aduc citata marelui chimist, academician Isaak Bersuker: ” …ac. Duca este un savant şi manager cu un har deosebit. Mă refer aici la statutul său de savant eminent şi la talentul organizatoric remarcabil”… „Într-un cuvânt, în condiţiile actuale de dezvoltare a ştiinţei un loc deosebit îi revine Organizatorului știinţei. Și, precum e firesc, a fi un bun organizator este un har. Poate oare cineva străin de cercetările ştiinţifice să fie un organizator al ştiinţei? În mod evident, răspunsul nu poate fi decât negativ. Orice activitate umană are specificul ei, însă specificul ştiinţei constă în potenţialul creator înalt. Fără a avea o înţelegere şi o conştientizare deplină a specificului ştiinţei, nu o poţi conduce. Ca să nu mai invocăm şi faptul că un astfel de conducător nu ar avea autoritatea necesară. Un Organizator al ştiinţei trebuie neapărat să fie Savant de rang înalt. Și aici trebuie să reiterez o constatare cunoscută şi recunoscută de cercurile savante: a fi savant distins şi organizator talentat este un fenomen deosebit de rar”.

Care a fost perioada cea mai grea pentru Dumneavoastră, fiind la cârma Academiei?

– Tot timpul mi-a fost greu să înfrunt la oameni aroganța, bârfele, cinismul, falsul, neadevărul, trădarea, imoralitatea, frica și necunoașterea. La aceste capitole am avut foarte puțini susținători.

Aveți regrete?

– Nu. Eu am lucrat cinstit și în cunoștință de cauză. A fost o pagină de cuget și de reușite a vieții mele. Am valorificat totul ce mi-a dat mai bun Dumnezeu – capacitățile de a munci, a analiza, a crea, a administra și a face bine pentru oameni.

Unde V-ați simțit cel mai confortabil – în politică, la timona științei naționale sau în cercetare fără șefie?

– Nu mi-au plăcut conforturile. Am căutat să înțeleg care sunt problemele pentru a le soluționa. Mulțumesc tuturor care m-au sprijinit și au contribuit la rezolvarea lor.

Sunteți o persoană orgolioasă? Ați putea renunța la orgoliul personal, dacă circumstanțele o cer? Considerați orgoliul a fi neapărat ceva negativ?

– Nu sunt o persoană orgolioasă. Sunt principial, onest, modest și lipsit de mândrie, așa cum toată lumea mă știe. Dar am fost cu dispoziție, cu zâmbet și mândru de ceea ce fac. Fiind mult timp în organele de conducere – catedră, facultate, guvern, parlament și academie nu m-am ridicat niciodată deasupra oamenilor. Am fost întotdeauna alături de ei și cu ei, sa-i simt și sa le înțeleg durerile ca sa contribui la soluționarea lor. Nu am fost niciodată un „Diogen în butoi”, ca de acolo să administrez.

Sunteți invidios?

– Nu! Dintotdeauna am apreciat și m-am bucurat de reușitele altora.

Există umor în știință?

– Însăși știința este cu mult umor, deoarece ea este o parte a vieții umane. Apropo, umorul este un lucru serios ca și știința. Citeam zilele acestea pe internet, că „de la Platon la Aristotel, de la Cicero la Freud, mulți au încercat să defineasca conceptul de umor. În baza teoriei psihanalitice a lui Freud, ulterior, unii cercetatori au postulat ca subiectii care râd la glume agresive iși reprimă agresivitatea”.

Vă amintiți vreo întâmplare cu umor din viața dvs sau a oamenilor de știință, pe care i-ați cunoscut?

– „Fizicianul vede un pahar pe jumătate plin.

Matematicianul vede un pahar pe jumătate gol.

Chimistul vede un pahar complet plin, jumătate din el cu un lichid şi jumătate cu gaz”.

”Cine a descoperit tabelul periodic Mendeleev?….Lermontov, a răspuns un abiturient!?”

Care a fost secretul longevității ca membru al Guvernului, la perindarea atâtor premieri?

-Viața o trăiești atâta cât ți-a dat-o Dumnezeu, iar în Guvern ești atâta timp cât trebuiești…

De unde Vă luați bucuria de a trăi?

-Bucuria de a trăi o primesc din dragoste, prietenie, reușite, noroc și din harul dat de Dumnezeu…

Domnule academician, sper că V-au plăcut întrebările pe care vi le-am adresat. Recunoaștem, unele sunt roșii de tot, dar trebuie să Vă bucurați și Dumneavoastră de privilegiul de Vă fi adresate anume Dumneavoastră, or, fiind o persoană mult prea importantă în administrarea științei, mai mulți ani, nu am putut ocoli anumite segmente, ce au acumulat cumva unele interpretări. Unde mai punem, că știindu-Vă așa, mai „sanguin”, dar și curajos, care știe ce e rezistență, frământări, Dvs ați fi cel mai indicat pentru asemenea dialog, care abia își așteaptă cititorul. Sper că am limpezit multe lucruri și pentru astă Vă mulțumim.

Vă mulțumesc și eu.