Documentul istoric, ratificat de principalii trei poluatori ai lumii, Statele Unite, China și India, dar și de Uniunea Europeană, stabilește un plan de acțiune la nivel global, pe termen lung, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.
Spre deosebire de protocolul de la Kyoto din 1997, care a avut nevoie de opt ani pentru a intra în vigoare și care viza doar țările bogate, Acordul de la Paris urmează să fie pus în aplicare rapid, subliniază Reuters. Guvernele țărilor semnatare au convenit ca obiectiv pe termen lung să limiteze creșterea temperaturii globale la sub 2 grade Celsius față de perioada preindustrială și să continue eforturile pentru a coborî această limită de creștere până la 1,5 grade Celsius pentru a reduce astfel riscurile și impactul schimbărilor climatice.
De asemenea, acordul menționează nevoia de a atinge un vârf al emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai scăzut posibil (recunoscând totuși că acest lucru va necesita o perioadă mai lungă pentru țările în curs de dezvoltare) și de a adopta cât mai rapid reduceri rapide ale poluării în concordanță cu cele mai bune studii științifice disponibile.
Înaintea și în timpul conferinței de la Paris, țările au transmis planuri naționale cuprinzătoare de acțiune în domeniul climei. Acestea nu sunt suficiente pentru a asigura ținta de menținere a creșterii temperaturii globale sub limita de 2 grade Celsius față de perioada preindustrială, însă acordul trasează modalitatea în care se poate atinge acest deziderat, menționează sursa citată. Dintre cele 195 de state reprezentate la conferința din capitala Franței, 186 au anunțat măsuri privind limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până la orizontul anului 2030. Dar chiar și dacă aceste măsuri vor fi respectate întocmai, ele ar duce la o creștere a temperaturii medii globale de aproximativ 3 grade Celsius.
În temeiul Acordului de la Paris, începând din 2023, părțile urmează să realizeze un bilanț la nivel mondial, la fiecare 5 ani, bazat pe cele mai recente date științifice și date privind punerea în aplicare existente la momentul respectiv, care va monitoriza progresele înregistrate și va analiza situația în ceea ce privește reducerea emisiilor, adaptările efectuate și sprijinul acordat, iar contribuția succesivă a fiecărei părți trebuie să reprezinte o evoluție față de contribuția sa precedentă și să reflecte cel mai ridicat nivel de ambiție al acesteia.
O primă discuție cu privire la acțiunile întreprinse și măsurile luate între timp este prevăzută pentru anul 2018, iar o primă revizie obligatorie ar urma să aibă loc în 2025.
Statele semnatare au acceptat să întărească capacitatea societăților de a face față impactului schimbărilor climatice și de a asigura sprijin continuu și îmbunătățit pentru adaptarea țărilor în curs de dezvoltare. În 2009, țările dezvoltate au promis că vor acorda 100 de miliarde de dolari pe an, începând cu 2020, până în 2025, pentru finanțarea politicilor climatice din statele aflate în curs de dezvoltare.
În comunicarea sa care însoțește propunerea privind semnarea de către Uniunea Europeană a Acordului de la Paris, executivul comunitar subliniază faptul că tranziția globală către o energie curată necesită schimbări în atitudinea privind investițiile, precum și stimulente la nivelul întregului spectru politic. O prioritate esențială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetățenilor săi o energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri abordabile. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită continuarea măsurilor ambițioase în domeniul climei și înregistrarea de progrese privind alte aspecte ale uniunii energetice.
Obiectivul celor 2 grade Celsius prin raport cu epoca preindustrială a fost stabilit în 2009, la Copenhaga, și impune reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) dar și măsuri de economisire a energiei și investiții în energiile regenerabile, precum și planuri de reîmpăduriri pe suprafețe extinse.
Acordul de la Paris a fost ratificat de 72 de țări, care reprezintă 56,75% din emisiile la nivel mondial de gaze cu efect de seră, depășind pragul de 55% necesar pentru implementare. Uniunea Europeană reprezintă aproximativ 12% din emisiile globale de gaze cu efect de seră.
Continuare pe Agerpres
