Scurt pe doi, pot spune că e o revenire la figurativ şi la un imaginar palpabil şi concret. Aceşti creatori readuc în centrul artei lor o tensiune estetică de sorginte neorealistă sau minimalistă. Cele mai bune lucrări ale lor reproduc o atmosferă încărcată. Ai impresia că dintr-o clipă în alta ceva o să se întâmple, vorba poetei Simona Popescu. În unele lucrări respiraţia trecutului efectiv îţi frige ceafa. Alte tablouri debordează de energie şi vitalitate. Un spirit juvenil le animă şi le subliniază farmecul. Majoritatea artiştilor au între douăzeci şi treizeci de ani, iar printre cei mai reprezentativi sunt Gheorghe Lisiţa, Mariana Ştefăneţ, Valentina Sârgu, Olga Bachiţcaia, Pavel Obreja, Alexei Vidraşco sau Nicolae Soltan. Pot băga mâna în uşă că în artele plastice din R. Moldova a apărut o nouă generaţie şi nu e vorba că ar fi mai bună sau mai rea, ci că e diferită.
