Sentinţa asta, fie şi profund subiectivă, a unui literat pe care-l stimez, m-a pus pe jar; pentru că de mult am o poftă nebună de o porţie zdravănă de proză vorbită. (…) Dintru început, mărturisesc că ceea ce am văzut şi auzit m-a umplut de entuziasm, pentru că am asistat la un tur de forţă auster, în care despre lucruri simple, banale s-a vorbit cu mult tact, cu eleganţă şi cu spirit ludic – fără zeflemea şi exces. (…)Sugestia de „natură moartă” din titlu face trimitere, în opinia mea, la aparenţa vieţii pe care o savurăm mereu(…).
(Versiunea integrală a acestui articol o puteţi citi în revista Observator Cultural)
Vladimir Bulat
