Este neclar de ce a crezut ea că mesajele acide pe rețeaua lor socială favorită va determina puterea să acționeze în alt sens decât spre consolidarea propriilor pârghii. Paradoxal, dar și liderii opoziției fac exact același lucru – prin renunțarea la votul pe listă, anume ei – liderii de partide ai opoziției pierd cel mai mult pentru că au pierdut 50 la sută din listă, mai exact din „dreptul” de a decide cine intră pe un loc eligibil și cine nu.

Votul mixt

Multe elemente referitoare la acest vot nu se leagă între ele. Votul acordat de peste 2/3 din parlamentarii aleși în actualul sistem electoral pentru o schimbare, să-i zicem inoportună, demonstrează direct că actualul sistem este cu „bube”. Speranța opoziției că prin doi lideri, o televiziune și o pagină de Facebook vor câștiga alegerile parlamentare este definiția clasică a utopiei.

Nici PDM-iștii nu-s fără pufușor pe botișor, și aici nu-i vorba doar de coalizarea cu cel mai antieuropean și deci, antiromânesc partid din istoria RM. Ne aducem aminte cu toții cum în doar câteva zile, PDM și PLDM au votat trecerea la sistemul mixt (deci e bun mixtul?) și imediat după aceasta au revenit la actualul sistem (deci e rău mixtul?). Consecvență. Probabil, doar în demersul de a avea cel mai comod sistem electoral pentru tine și unul cât mai incomod pentru opoziție.

În esență e bun acel sistem electoral care permite cât mai multor oameni să facă parte din procesul politic. Un sistem mai închis decât cel vechi nu poate exista. Pentru a ajunge în Parlament era nevoie să te înțelegi cu unul din șefii de partid care în sondaje se află peste prag. În varianta nouă, cel puțin teoretic, oricine își poate încerca norocul. Totuși, varianta actuală cu alegerea pe circumscripții într-un singur tur – avantajează clar candidații proruși care întotdeauna au votat disciplinat și au știut care-i omul lor. Dacă se va menține acest sistem cu un singur tur atunci alegerile (mai ales în nord și sud) vor fi câștigate detașat de mancurți antieuropeni. Aparent o să revenim la situația anului 2001 când Voronin a câștigat majoritatea absolută în Parlament. În același timp rămâne să vedem ce cadre vor împinge în față partidele proruse, e una să-l ai pe Dodon în poză cu Putin și asta să-ți aducă voturi, și alta să ai candidați credibili în toate circumscripțiile – aș vrea să-i văd pe Hrenova, Radvan sau chiar Greceanîi cum își câștigă secțiunea. Sigur că aceeași problemă o vor avea și partidele de opoziție. Mai ales cele extra-parlamentare care au făcut cel mai mare scandal în jurul acestui sistem electoral. Să ai un lider agresiv verbal și o televiziune te ajută să câștigi ceva notorietate și simpatizanți, dar oamenii și echipa din spate, vor avea oare puterea să (re)câștige bucățică cu bucățică?

AIE – nu mai e

Pe vremea când AIE-ul era plin de scandaluri, Chișinăul era plin de bancuri despre ei. Naivi sau intenționat, structura politică care a permis ieșirea din comunismul urât mirositor a lui Voronin era făcută cu ou și cu oțet – în timp ce alternativa era în aer sau mai bine zis nu era clar care e și dacă e. Odată cu reținerea lui Chirtoacă și ieșirea lui Ghimpu din alianța cu Plahotniuc, a dispărut și ultima rămășiță din AIE. Până la urmă acești opt ani au fost, vrem sau nu, mai buni decât cei anteriori, chiar dacă așteptările (ireale) ale unora n-au fost îndreptățite. S-au obținut și mici victorii – mișcarea unionistă s-a folosit de libertatea de exprimare garantă de noul regim și a făcut cele mai în masă manifestări din istoria recentă. S-a obținut regimul liberalizat de vize cu UE și cel puțin putem merge fără viză – acasă în România. Același Acord de Asociere cu „modificarea” căruia se joacă socialiștii promoscoviți și anumiți europeni, care habar nu au ce fac, este extrem de important. În numele lui, sau mai bine zis pentru nesemnarea lui, Moscova a trimis tancuri în Ucraina, a ocupat Crimeea, s-a certat cu toată lumea și suferă în continuare ca urmare a sancțiunilor comune UE & SUA. Cea mai importată schimbare a ultimelor cicluri electorale este modificarea radicală a așteptărilor cetățenilor și a elitelor. Ei chiar vor să facă din acest stat – o entitate europeană. Orice pas al puterii, orice modificare legislativă, orice demers guvernamental este privit prin filtru: este oare acea mișcare conform cu practicile europene? Până și cei mai înflăcărați românofobi (adică proruși) din opoziție – vor nu vor, acceptă tacit, că anume Europa este unicul reper existent. Oricât de tare ar vrea Maia Sandu sau Andrei Năstase să audă asta, dar după ce au protestat alături de Dodon și Usatîi – orice formă de protest sub masca proeuropenismului arată amuzant. Se creează senzația că ei mizează pe un electorat uituc și fără logică. Adică, dacă atunci când ți-a convenit ai protest cu ăștia – a fost bine, iar acum când PDM a avut nevoie de ăștia – e grav și „țara e dată lui Putin”?

Noua opoziție (proromânească)

Unicul lucru bun din valsul PDM-PSRM și arestarea lui Chirtoacă este eliberarea PL-ului de orice obligație față de foștii parteneri. Cu orice risc, indiferent de amenințări – Ghimpu are datoria, cel puțin față de Chirtoacă să iasă în față și să spună tot. Clar că, în toți acești ani a comis și el multe gafe politice – cea mai mare, cred eu, este că nu i-a dat voie anul trecut lui Chirtoacă să preia conducerea partidului. Dacă atunci acest lucru s-ar fi întâmplat – este puțin probabil că puterea ar fi mers la reținerea și acuzarea primarului, aparent, în baza unor probe inexistente. Surse demne de încredere ne asigură că dosarul împotriva lui Chirtoacă este extrem de subțire, iar motivația procurorilor este una exclusiv politică. Degeaba se supără acum PL-iștii că nimeni nu sare în apărarea lor. Ei nu sunt primii care s-au trezit cu dosare (motivate politic), mai mult decât atât, chiar și ei au tăcut când în trecut oponenții lor au fost trăsniți – atunci ce fel de pretenții mai pot avea ei acum?
Totuși, este păcat că nimeni, în afara PL-ului, nu reacționează într-un fel la reținerea lui Chirtoacă – chiar nu-și dau seama că sunt eliminați unul câte unul, mizând pe discordia între ei? Tu, politicianule, care știi că procurorii n-au probe împotriva lui Dorin Chirtoacă, dar taci – o să fii următorul cu dosar penal – și restul va tăcea, exact cum faci tu acum. Proeuropenismul se afirmă pas cu pas, prin acțiuni și poziționări care nu-s întotdeauna cele mai comode sau plăcute, partidele Maiei și Năstase – au tăcut mâlc la acest abuz împotriva primarului, doar pentru că în imaginația lor, moartea PL-ului înseamnă creșterea potențialului de voturi pentru ei. Dacă ei, fiind în opoziție au o asemenea mentalitate, de ce să ne mirăm și să oftăm că puterea se comportă și ea criminal?

Pariul lui Băsescu

Probabil, cel mai interesant lucru din 2018 va fi dacă unioniștii vor judeca la rece – se vor unii, odată și odată, sau vor continua să se atace reciproc și în noiembrie, sau când vor fi alegerile, nu vom ști ce să mai facem. Noua formațiune a lui Șalaru și Băsescu pare a fi o ultimă șansă a generației de politicieni, să-i spunem „89”, ca să se afirme și să realizeze ceva. Primul sfat, pe care l-aș da, este să înceteze să mai critice public alți unioniști, mai ales dacă de mai mulți ani au fost colegi – este jenant să urmărești asemenea dispute. Al doilea lucru ar fi să nu mizeze doar pe președintele Băsescu și să înceapă de urgență să-și formeze o echipă pe care s-o pună să lucreze prin teritoriu. Acest lucru este valabil oricând, dar este obligatoriu având în vedere noua lege electorală. Nu contează dacă merg cu Botgros sau Paladi sau cu altcineva în bătăliile pe circumscripții. Dacă în 2018, când românii vor celebra centenarul, cei care și-au asumat rolul de unioniști vor eșua și nu vor avea o prezență consistentă în Parlament o să stăm și în 2027 să discutăm aceleași lucruri ca și azi.