Sunt convins că majoritatea absolută a moldovenilor își doresc să trăiască și să muncească acasă, nu să umble ca un „neica nimeni” prin țări străine, să argățească la negru. Totuși, rareori moldovenii se întreabă la modul serios – de ce viața lor e pe dos, de ce acceptă ca societatea în care trăiesc să fie dominată de inculți, șmecheri, făţarnici, populişti și paraziți, cum se întâmplă că fiind atât de pricepuți în toate, stau cu mâna întinsă și cerșesc pomeni și „tuşoncă” de la ticăloşi ca şor şi dodon?
Temându-se să audă răspunsuri dezarmante, moldovenii şi mai rar îşi permit luxul să inițieze dezbateri publice și să întrebe:”Fraţilor, de ce ne mâncăm între noi, cine ne împiedică să ne unim în jurul unui ideal și, împreună cu toții, până la reîntregirea definitivă a neamului românesc, să apropiem Moldova de România și Europa?”
De-a lungul anilor, în materialele mele, am evitat conștient să multiplic anecdotele şi stereotipurile false fabricate de „fraţii mai mari” de la Kremlin despre moldovenii „subdezvoltaţi şi înapoiaţi”. Scopul „eliberatorilor” a fost şi a rămas crearea şi alimentarea complexelor de inferioritate, sclavie şi vinovăţie la minorităţile naţionale din imperiu, pentru ca nici un popor asuprit să nu aibă încredere în sine şi în forţele sale, ca nici un rob să nu spere sau să viseze la libertate.
Cea mai cumplită moştenire, care ne ţine locului, ne dezbină şi sărăceşte, o reprezintă mentalităţile ruso-comuniste a populaţiei din R. Moldova. Atitudinea neglijentă sau dispreţuitoare a băştinaşilor faţă de identitatea lor adevărată, faţă de istoria naţională şi România, arată clar modul de gândire a moldovenilor, cultivat timp de decenii de ideologii de la Moscova. Deprinderile urâte de a nu munci onest, de a fura de la întreprinderi şi colhozuri, de a da foc la biserici sau a le transforma în grajduri, de a făţărnici şi minţi, de a huli gospodarii cinstiţi şi a te linguşi pe lângă corupţii şi hoţii din partidul comunist, — aceste şi alte deprinderi perverse au fost aduse şi cultivate în R. Moldova în perioada de ocupaţie sovietică. Deja pe vremea lui Brejnev, societatea moldovenească îşi pierduse reperele de secole şi intrase în formele cele mai degradante de descompunere umană. Mankurtul Igor Dodon şi majoritatea absolută a alegătorilor săi sunt fructul sau produsul acelor timpuri de prăbuşire morală, când a fura din bunul public devenise o normă şi un criteriu de bază pentru a avansa în ierarhia nomenclaturii comuniste.
Din nefericire, după ce Federaţia Rusă a declanşat războiul de pe Nistru, ciuma roşie a revenit la putere şi de atunci, abuzând de avantajele democraţiei electorale, menţine în sărăcie şi robie R.Moldova. Episoadele ritualice legate de schimbarea lui Voronin sau Lucinschi, de fuga lui Plahotniuc sau Şor, nu atinge esenţa sistemului ticăloşit, ci dimpotrivă fortifică de fiecare dată injustiţia, corupţia, schemele mafiotice, serviciile secrete ruseşti şi administraţia docilă, care îşi bate joc de cetăţeni.
Aş putea descrie mai departe cauzele şi procesele ruinătoare prin care trecem, dar ştiu că lumea responsabilă caută răspuns la o singură întrebare: „Cum poate fi scoasă R. Moldova din minciuna şi închisoarea dodonistă?” La drept vorbind, există şanse foarte bune să scăpăm de paraziţii şi nesimţiţii de la guvernare, avem posibilităţi reale să facem ordine în justiţie, în instituţiile statului şi să devenim stăpâni în casa noastră.
La finele anului alegem preşedintele republicii. Ce altă ocazie să mai căutăm? În 2019 am scăpat de şacalul Plahotniuc, în 2020 să scăpăm şi de hiena Dodon. Fără de ei banda mafiotică de euro-milionari va slăbi şi se va destrăma. Să reținem: ambii oligarhi, și Plahotniuc, și Dodon au comis crime împotriva propriului popor, furându-l și sărăcindu-l. Pentru orice cetăţean de-acasă şi din diasporă este o datorie de onoare să promoveze parola anului 2020 – „Moldova fără Dodon!”
Acum totul depinde de voinţa colectivă a moldovenilor, de pofta lor reală de a alege în fruntea statului un om normal, corect, responsabil şi dornic să aducă legea, dreptatea şi bunăstarea pe pământul Moldovei. Totdeauna moldovenii au învins, când au fost uniţi. Aşa a fost pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Alexandru Ioan Cuza. Aşa a fost pe 27 martie 1918 la Chişinău şi pe 28 noiembrie 1918 la Cernăuţi. Unirea moldovenilor din imperiul moscovit sub tricolorul românesc a adus victoria în zilele de 31 august 1989 şi 27 august 1991.
Uniţi, vom învinge la alegerile prezidenţiale din 2020 şi vom înlătura ultima buturugă străină din drumul nostru spre libertate, prosperitate, reîntregire şi Europa. Moldoveni, transmiteţi mesajul solidarității și unității naționale din casă în casă, de la om la om, de la oraş la sat, de la vatra părintească în diasporă, mesajul anului 2020 – „Moldova fără Dodon, Moldova fără paraziţi, Moldova în România şi Europa!”
Alecu Reniţă, ianuarie 2020, revista NATURA
SURSA: https://www.natura.md/
