E vorba de o poveste din viață, povestea dramatică a „omului mic” peste care trec cu toții, cinici și nepăsători: și guvernarea, și satul, și vecinii. Ca să dai o notă corectă guvernării, nu trebuie să citești rapoartele statistice oficiale, ci această scrisoare.
• Iată cum își încheie cititoarea spovedania. „Îmi permit uneori să cuget și să-mi pun întrebări. Una dintre ele e: Cu ce i-am greșit eu țării mele de am ajuns în halul de azi? Poate pentru că nu mi-am abandonat copilul și părinții pentru a explora întinderile Europei, pentru că am refuzat să-mi aduc contribuția financiară la numeroasele structuri mafiote care transportau și mai transportă moldoveni peste hotarele Uniunii Europene? Astăzi, 3 septembrie, de ziua lui de naștere, tatăl meu plânge poate de foame, poate de umilință. Eu plâng în casă, să nu mă audă nimeni…”. După aceste rânduri urmează un P.S.: „Poate cineva are nevoie de o babă de 52 de ani, care știe la perfecție limba franceză și a absolvit cu diplomă roșie Facultatea de Economie?”.
• Tot marți am citit o știre despre aceea că „în RM milionarii se înmulţesc ca ciupercile după ploaie”. Făcându-se trimitere la studiul organizaţiei britanice Wealth-X, se constată că azi în RM există „cel puţin 75 de cetăţeni cu averi mai mari de 30 de milioane de dolari”. Potrivit autorilor studiului, acești 75 de cetățeni, luaţi împreună, cumulează o avere de aproximativ 8 miliarde de dolari. Făcând un calcul simplu, studiul constată că „proprietăţile lor depăşesc cu mult produsul intern brut al RM pe anul trecut”. Așadar, ne aflăm în fața unui aparent paradox: în ţările foarte sărace există foarte mulţi oameni bogaţi. Din păcate, studiul Wealth-X nu oferă şi nume. De fapt, nu e o problemă, intuim noi care-s primele personaje în acest top al bogaților.
• Nu vrem să simplificăm situația și să manipulăm cititorul comparând viața autoarei scrisorii de mai sus cu cea a celor 75 de milionari. Diferențele sociale au existat și vor exista întotdeauna. Vorba e că aceste diferențe sunt prea mari, prăpastia dintre cei 75 și cele 3-4 milioane e prea mare și se adâncește pe zi ce trece. Venirea la putere a AIE, în loc să stopeze inumanul și criminalul proces de diferențiere socială, l-a stimulat. Actuala guvernare nu s-a dovedit a fi mai morală decât guvernarea Voronin. În acești trei ani de când e la putere Alianța, hoția, corupția, delapidările, deturnările de fonduri ș.a.m.d. nu au devenit vicii condamnabile, ci virtuți. În acești trei ani, modelul cetățeanului de succes a devenit individul care știe a se „învârti” și a se „descurca”, care poate fi „șmecher” și „pragmatic”, dă și ia mită, trece dintr-un partid în altul ș.a.m.d., iar seara iese la televizor și-ți vorbește despre statalitate.
• Un cititor îmi reproșa într-un comentariu că exagerez atunci când scriu că la Marșul unionist de duminică au fost aduși prea mulți polițiști. Îmi păstrez dreptul de a nu fi de acord. Și iată de ce. Eu am văzut în acțiunea Guvernului de a ridica toată poliția în picioare, în situația când era vorba, totuși, de o manifestare pașnică a unor tineri, o demonstrare a mușchilor. O asemenea guvernare nu se va lăsa cu una, cu două de putere, nu va crea condiții pentru alegeri libere și corecte și va încerca să rămână la putere cu ajutorul forței. Spre viitorul scrutin electoral Alianța merge bine „echipată”, având sub controlul ei Internele, Procuratura, SIS-ul, Centrul Anticorupție, CNI (Consiliul Național de Integritate), televiziunea publică ș.a.m.d. Va ceda ea oare, pașnic, puterea? La asta v-ați gândit, dragi cititori?
• M-a cutremurat o frază din scrisoarea despre care vorbeam la început.
„Cu ce i-am greșit eu țării mele de am ajuns în halul de azi?” – se întreabă cititoarea. Această întrebare și-o pun tot mai mulți cetățeni. Bineînțeles, cu excepția celor 75 de milionari. Toți ca unul stataliști convinși.
* Nimeni nu minte când se roagă, observa undeva M. Twain. Mă îndoiesc. La noi, anume când te roagă să-i votezi, politicienii mint cu mai multă inspirație.
