Culmea e că nu localnicii sunt principalii consumatori de „dragoste pe bani” și nici nu ei își sufocă plămânii cu fumul tras din țigările împletite cu marijuana, ci oaspeții. Pare paradoxal, dar olandezii sunt foarte familiști și aprigi susținători ai unui mod sănătos de viață.
M-am dus să văd o țară a desfrâului, dar am găsit o țară exemplu, cu o mentalitate sănătoasă și oameni care știu să-și promoveze valorile și să câștige bani din orice. Amsterdamul este foarte aglomerat. Am înțeles asta imediat ce am ieșit de pe teritoriul gării centrale. Tot atunci am simțit și mirosul înțepător de marijuană. În capitala Olandei nu sunt locuri special amenajate pentru fumătorii de iarbă, de aceea, toți trag cu nesaț din pipele meșterite manual acolo unde apucă. Prima impresie despre oraș nu este tocmai cea mai bună. Starea unei ușoare dezamăgiri durează 2-3 minute, exact până faci cunoștință cu arhitectura impresionantă a orașului și până ce vezi cât de organizat se circulă. Turiștii și localnicii au câteva posibilități să ajungă rapid unde-și doresc: bicicletele, autobuzele, mașinile, tramvaiele, metroul sau chiar bărcile.
Am preferat să mergem pe jos. Am ajuns într-o piață de flori unde peste tot se vindea nestingherit marijuana. Unii trecători arătau cu degetul și se amuzau, alții o cumpărau fără să stea mult pe gânduri. Tot acolo, în preajmă, am găsit câteva magazine specializate unde erau vândute diferite tipuri de ciuperci, care, fiind consumate, provoacă halucinații și anumite stări necontrolabile. Printre cumpărători erau doar turiști. Comercianții le dădeau și indicații despre cum ar fi trebuit să le consume corect.
Spre seară am ajuns în Cartierul Roșu, unde sunt zeci de vitrine în spatele cărora multe prostituate se mișcă provocator și fac trecătorilor din ochi și din deget. Pentru localnici această zonă nu prezintă mare interes, în schimb turiștii vin aici cu sufletul la gură – mai mult din curiozitate, dar și pentru satisfacerea unor fantezii sexuale. În timpul zilei, fluxul de oameni e moderat, noaptea însă este o aglomerație infernală. Salariul lunar a unei prostituate din cartierul respectiv variază între 5000 și 35.000 de euro, iar peste 20 la sută din venit îl reprezintă impozitele la stat. Olandezii au găsit o metodă perfectă să atragă mulți turiști și să obțină încasări colosale în caznaua țării.
Totuși, Olanda nu înseamnă doar prostituție și droguri, ci mai degrabă toleranță și progres. Acolo ai impresia că toți oamenii merg pe bicicletă. În țară sunt mai multe biciclete decât mașini, iar în Amsterdam mai multe biciclete decât locuitori. Pietonii chiar sunt discriminați sau mai corect ar fi spus: sunt îndemnați să se deplaseze cu bicicleta. Pe unele drumuri poate lipsi trotuarul, dar nicidecum pistele pentru cicliști. În Olanda sunt multe parcuri, iar oamenii duc un mod activ de viață. E una din țările cu cea mai mică rată a șomajului din Europa, iar Amsterdamul, cu toate „surprizele” sale, este unul dintre cele mai sigure orașe europene.
Avem ce învăța de la ei, dar nu sunt sigur că autoritățile noastre sunt capabile s-o facă.
