Am afirmat acest lucru stând în rând la votare la biroul din Paris. Cu cât acest rând devenea mai mare, cu atât bucuria celor ce aşteptau era mai imensă. Am simţit un aer proaspăt de sărbătoare în sufletele concetăţenilor, în pofida timpului friguros, o dorinţă sinceră a tuturor moldovenilor prezenţi de a contribui la o schimbare radicală, de a susţine democraţia şi libertatea.
Ziua s-a încheiat cu un concert la Teatrul „Du gymnase” prezentat de marele maestru Gheorghe Zamfir, acompaniat de Orchestra „Iurie Borş” din Chişinău. Naiul, ajutat de vioară şi trompetă, ne-a produs un sentiment de mândrie şi de apreciere a valorilor naţionale, dar şi a neamului nostru.
Am mai făcut un raid pe la ambasadă şi mare mi-a fost uimirea când, la ora 22 (ora Franţei), moldovenii continuau votul, chiar dacă buletine nu mai erau, iar votul lor pe hârtie A4 risca să nu fie luat în calcul. Dar speranţa era mare şi am salutat acest fapt, care mi-a confirmat gândul de dimineaţă despre renaştere.
Săptămâna trecută, am stat la o cafea, împreună cu un grup de concetăţeni, cu ministrul moldovean al Justiţiei, Alexandru Tănase, chiar în centrul Parisului. Venit aici, n-a ratat ocazia să ne asculte, să ne răspundă la întrebări. Cum să nu simţi schimbarea cu adevărat?
Maria Căprian,
Paris
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
