„Am vrea noi să trăim în țara în care copiii orbesc din cauza cititului”

– Vorbind despre lumea editorială în Moldova, cât este de dezvoltată, cât este de sănătoasă concurența dintre editurile din țară?

– În R. Moldova sunt aproximativ 300 de edituri, dintre care funcționează 50-100, iar bine funcționează doar aproximativ 30, care publică cel puțin câte 50 de titluri pe an. Se editează anual, aproximativ 2500-3000 de titluri. E o cifră mică față de ceea ce se face în Rusia, de exemplu, în care se editează anual peste 100 mii de titluri. Reiese că oricâte eforturi am depune, nu suntem în stare să asigurăm necesitățile cititorului din R. Moldova. Suntem conștienți de faptul că foarte multă carte trebuie importată din România, Uniunea Europeană, Rusia ș.a.

– Această problemă este cauzată de criza economică sau de lipsa autorilor în țară?

– Toate țările mici se confruntă cu această problemă, doar că la noi ea se agravează în legătură cu situația reală care este în economie și cu posibilitățile de cumpărare. Bineînțeles că ducem lipsă și de autori. Ne-am ciocnit cu această problemă la editarea manualelor. Noi avem același număr de manuale ca și alte țări, însă nu avem posibilitatea de a alege autori precum o au țările mari. Iar dacă alegem autori buni, n-are cine să fie expertul care le-ar aprecia. Deși Ministerul Educației găsește experţi, adesea recenziile lor sunt contradictorii, se vede că oamenii nu au experienţa şi cunoştinţele necesare. Totuși, problema cea mai mare, nu doar la noi în țară, este că majoritatea cărților sunt traduse. Sunt autori de elită, care fac cărți bune, și sunt pur și simplu autori. Ar fi o prostie să edităm o carte scrisă de cineva de la noi, când același subiect este tratat mai bine de un scriitor străin. Vrem să ne creștem copiii pe cele mai bune exemple… Într-adevăr, autorii autohtoni suferă atât moral, cât și financiar, însă, a fi scriitor nu este o profesie. Toți își câștigă banii în altă parte, foarte puțini trăiesc din scris.

– Există concurență între edituri, între autori?

– Desigur, există concurență la manuale, luptăm pentru scriitorii buni atât din țară, cât și din străinătate, în special, din România. Editurile noastre sunt bine apreciate pe piața cărții de limbă română. Avem edituri care se află în topul celor mai bune.
Editura „Litera”, din punct de vedere financiar, în tot spaţiul limbii române este cea mai mare; „Prut Internațional” face cea mai bună carte pentru copii, „Cartier” reprezintă elita tinerilor scriitori. Astăzi, nici o editură serioasă din Moldova nu-și programează activitatea editorială fără a ține cont de piața de desfacere din România. O editură nu este apreciată dacă nu este cunoscută acolo. Da, este greu, însă la fel de greu este în toate domeniile.

– Se citește în Moldova? Aveți pentru cine lucra?

– Se citește, dar puțin. Puțin se cumpără. Conform unor studii, dintr-o sută de potențiali cumpărători, doar 17 persoane vor cumpăra cartea. Iată de ce fără piața din România, noi nu ne putem dezvolta.

– Cum aflați ce cărți caută cititorul? Ați realizat vreun studiu?

– De exemplu, 10-15 ani în urmă, Moldova ducea lipsă de dicționare, problemă pe care am rezolvat-o, editând cele mai diverse lucrări lexicografice, unele dintre ele făcând concurenţă serioasă ediţiilor româneşti. Nu avem capacitatea financiară de a realiza un studiu, însă aflăm ce-și doresc cititorii prin intermediul librarilor, bibliotecarilor și profesorilor.

– Cum se stabilește relația dintre editură și autor? Cine o inițiază?

– Dacă vorbim despre manuale, editura participă la concurs și tot ea caută autori. În domeniile științifice, când autorii vin cu rezultatele studiilor, noi le publicăm. Pentru colecţiile de carte, invităm autorii care se potrivesc concepţiei elaborate. De exemplu, în cazul colecţiei de carte „Lumea vegetală şi lumea animală a Moldovei”, care a luat Premiul Național și cel al Academiei Române, noi am fost inițiatorii, am elaborat proiectul și noi am selectat autorii. Când este vorba de un titlu separat, atunci autorul lansează inițiativa, iar noi o acceptăm sau nu.

– Editura „Știința” a realizat un număr mare de cărți dedicate lumii vegetale şi lumii animale și ecologiei în general. Se observă o creștere a responsabilității societății față de natură?

– Sunt multe exemple în rândurile oamenilor care înțeleg importanța unor specii pe cale de dispariție. Da, sunt și persoane care se folosesc de
aceste informații ca sursă de venit. De exemplu, sunt libelule care costă 1500 de euro și sunt oameni care știu unde pot fi găsite acestea. Din păcate, se face comerț ilicit. Dar o bună parte din populație știe, de exemplu, că primăvara florile din pădure se rup fără rădăcină, pentru ca acestea să crească iarăși la anul.

– Legislația în domeniu este de partea editurilor? Cât de tangibilă este susținerea statului în activitatea voastră?

– În 2000, împreună cu Ministerul Culturii, am elaborat Legea Activității Editoriale, iar Comisia Parlamentară a susținut și aprobat versiunea noastră. Însă, începând cu 2001, respectiva lege a fost amendată de opt ori, spre rău. Acum, avem instrumentarul necesar pus la punct, după modificările din 2012, conform practicilor europene. În cadrul întâlnirii recente cu viceministrul Culturii, Igor Șarov, am convenit că tot ce e scris în lege se va realiza întocmai, avem susținerea ministrului. Important este ca în biblioteci să fie carte bună și nu ceea ce dorim noi, editorii sau scriitorii. Bibliotecarii sunt cei care știu ce solicită cititorul. De altfel, trebuie să susținem tinerii scriitori și cărțile care ar promova imaginea țării. La acest proces ar trebui să participe și Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene. În lume, statele dezvoltate dau bani editurilor din străinătate pentru a traduce cărțile autorilor lor. Noi suntem unica țară din Europa care nu are stand național la Târgul Internațional de Carte. Calea de integrare europeană nu se face doar prin Bruxelles și trebuie să le folosim pe toate.

– Totuși, v-ați împiedicat și de anumite hotărâri nereușite în domeniul editorial… În 2012 a fost anunțată o licitație care prevedea ca bibliotecile din țară să-și completeze fondurile cu cărți în sumă de 10 milioane de lei. Licitația a fost, însă, anulată. Cum interpretați dvs. această hotărâre?

– Înainte, Ministerul Culturii aduna propunerile scriitorilor şi dădea banii necesari Editurii „Cartea Moldovei”. Din 2012 s-a organizat, conform legii, licitația. Ministerul avea prevăzut în buget resursele financiare necesare, însă, atunci când a venit timpul ca aceşti bani să fie alocați, s-a descoperit că „statul n-avea bani”. Printr-o notă informativă, reprezentanții editurilor din Moldova am încercat să sesizăm deputații și să-i atragem de partea noastră și să ne întoarcă banii, pentru ca în biblioteci să ajungă carte de 10 milioane de lei. Iulian Filip spunea cândva că „dacă nu dăm un leu pentru cultură, mai apoi va fi inutil şi va trebui să dăm 10 lei Ministerului de Interne”.

– Recent ați adresat o scrisoare guvernului, ministerelor Culturii, Sănătății și cel al Educației cu referire la Regulamentul Sanitar privind cărțile și edițiile pentru copii, care a fost preluat din actele normative ale Federației Ruse. Cum explicați existența acestei legi și cum credeți că va influența aceasta cartea autohtonă?

– Dacă ar fi fost o inițiativă bună, ar fi păcat să n-o implementăm la noi. Dacă o vom introduce, noi nu vom mai putea importa carte din Europa. Ce facem? Punem iarăși gard între noi? Nu cred că autorii iniţiativei au făcut-o chiar atât de rău intenționat, dar ei nu și-au dat seama, pentru că nu s-au sfătuit cu specialiști în domeniu. Mai mult, în acest regulament se spune că cititul este motivul orbirii copiilor. Nu cred că este chiar așa, este ridicol. Există calculatoare, telefoane, televizoare care influențează mult mai mult vederea. Am vrea noi să trăim în țara în care copiii orbesc din cauza cititului. Dar nu este așa…

– Mulțumesc pentru interviu!