Am ajuns la facultate în 2003, într-o chirie pe care am împărţit-o cu două tipe. Nu aveam internet pe vremea aceea şi nici televizor. Toata ziua mă ocupam de cursuri, poate un film pe DVD, cărţi şi multă introspecţie. În acea perioadă am scris multe scrisori iubitei mele rămasă acasă pentru doi ani, pentru a da apoi la facultate în Capitală. Scriam pagini întregi de gânduri. Pe atunci, abonamentele de telefonie mobilă nu depăşeau 160 minute şi câteva mesaje gratuite. Scriam de dor, cu mâna tremurândă în miez de noapte, visând la cele câteva zile pe care le vom avea împreună după aproape o lună de suspin. După trei zile, scrisoarea mea ajungea la destinaţie. După altele trei, primeam răspunsul cu precizia unui ceas elveţian. În drum spre facultate, dis-de-dimineaţă, înşfăcam plicul din poştă şi citeam cu nerăbdare gândurile aşternute în el până la staţia troleibuzului 90.
Am strâns zeci de scrisori, amintiri prinse cumva într-un stop-cadru temporal. Hârtie însufleţită de trăiri adolescentine. Mi-ar fi plăcut să revin asupra lor pentru a-mi aminti peste ani de o perioadă frumoasă a vieţii mele, dar le-a rupt pe toate la plecare.
petru@umbluliber.com
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
