Anomaliile congenitale, o cauză a mortalităţii infantile (partea a II-a)

RM îşi pierde copiii, mulţi dintre ei chiar din faşă. Statisticile cu privire la mortalitatea infantilă nu ne oferă motive de bucurie. Numai anul trecut au încetat din viaţă 431 de copii ce n-au atins vârsta de un an. Principalele cauze de deces, arată statisticile, sunt stările ce apar în perioada perinatală – 42,2%, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale – 27,1%. De ce mamele îşi pierd copiii la puţin timp după ce le dau viaţă şi din ce cauză se nasc copii cu malformaţii congenitale, am încercat să aflăm de la Natalia Barbova.

– Cum începem corect planificarea copilului?

– Înainte de a concepe un copil, părinţii trebuie să vină la medicul genetician pentru test, care stabileşte dacă copilul se va naşte cu malformaţii genetice. Ei trebuie să informeze medicul, în cazul în care cineva din familie a suferit de o boală genetică. În laboratorul molecular şi citogenetic, putem diagnostica bolile cromozomiale până la naşterea copilului. După aceste teste, medicii îi recomandă viitoarei mame diferite vitamine şi tratament cu acid folic.

– La ce etapă a dezvoltării fătului medicii pot stabili dacă micuţul se va naşte cu malformaţii?
– Există malformaţii care pot fi depistate înainte de naşterea copilului. La 12 săptămâni, mama urmează să facă prima investigaţie. Ultrasonografia trebuie realizată anume atunci, deoarece este termenul care oferă prima informaţie despre cum se dezvoltă copilul. Dar femeile nu înţeleg importanţa acestui test. Anume la acest termen medicii pot depista dacă există suspiciuni la aberaţiile cromozomiale. Dacă, în urma testului, medicii descoperă unele abateri de la dezvoltarea normală a fătului, îi recomandăm mamei să facă screeningul biochimic. Aceasta nu este o investigaţie directă, aşa cum cred multe femei. Noi apreciem nivelul afla-fetaproteinei din sângele mamei, în baza căreia putem vedea cum lucrează organele fătului. Recomandăm acest termen la 14-16 săptămâni. Dacă există indicaţii din partea medicilor, putem realiza o altă investigaţie invazivă, numită amniocenteza, la termenul de 16-18 săptămâni. Aceasta constă în analiza lichidului amniotic, unde se conţin celulele fătului. Analiza respectivă nu deranjează fătul, iar riscul este minim. Investigarea ne permite diagnosticarea bolii Down sau alte aberaţii cromozomiale înainte de naşterea copilului. Multe femei sunt împotriva diagnosticului prenatal. Ele consideră că aceste proceduri pot omorî copilul.

– Mama poate renunţa la copil în cazul în care medicii au depistat că micuţul se va naşte cu anumite anomalii?
– Dacă există un pronostic nefavorabil, iar boala este incompatibilă cu viaţa atunci noi informăm viitoarele mămici despre posibilitatea de a face avort. Desigur, am avut multe cazuri, în care din motive religioase şi bioetice, mamele refuză investigaţiile prenatale şi la renunţarea copilului. Dar este foarte important de menţionat că medicii recomandă această soluţie doar când sunt conştienţi că boala copilului este incurabilă şi nu va putea trăi cu ea. Atunci, sub supravegherea strictă a medicului, mama poate întrerupe sarcina. Dar acest lucru se poate face numai până la începutul celei de-a 22-a săptămâni.

– Unde pot face viitoarele mămici aceste investigaţii medicale?
– În orice policlinică din ţară.

– Ce malformaţii congenitale nu pot fi tratate?
– Iarăşi este vorba despre aberaţiile cromozomiale. Vorbim în aceste cazuri doar de bolile incurabile. Aceasta este şi boala Down, ea poate fi tratată simptomatic, dar, din păcate, nu în totalitate. Spre exemplu, dacă copilul se naşte cu o anomalie a tractului urinar (pieloectazie), această anomalie poate fi tratată chirurgical şi nu este necesar de a recurge la întreruperea de sarcină.

– Dacă este posibilă depistarea malformaţiilor din perioada prenatală, de ce totuşi avem atâtea cazuri de nou-născuţi cu anomalii grave?
– Există şi greşeli medicale, dar acestea sunt cazuri singulare. De multe ori femeile nu respectă indicaţiile medicilor şi realizează investigaţiile ultrasonografice la termene diferite, nu la cele indicate de medic. Uneori, viitoarele mame uită sau refuză să vină la fiecare investigaţie, iar relaţia dintre mamă şi medicul de familie trebuie să fie una strânsă. Medicul trebuie să conştientizeze că pacienta sa trebuie să ia toate măsurile pentru a preveni naşterea unui copil cu malformaţii.

În plus, viitoarele mame nu sunt instruite. Nu există nicio şcoală care să le înveţe cum să-şi pregătească organismul pentru naştere şi ce paşi trebuie să urmeze viitoarea mamă, în perioada gravidităţii, pentru a evita astfel de situaţii dureroase. Spre exemplu, eu în calitate de medic specialist, nu am fost niciodată invitată în licee sau colegii pentru a instrui tinerii la tema sănătăţii nou-născuţilor.

– Unde greşesc autorităţile de la noi?
– Trebuie să existe o colaborare mai strânsă între Ministerul Sănătăţii, Guvern şi specialiştii medicali. Ceea ce putem noi face este doar realizarea statisticilor, pentru a le arăta cum stă R. Moldova la acest capitol, dar şi statul trebuie să ne ajute la soluţionarea acestei probleme.