Foarte rar se întâmplă ca anonimul să semneze după ce şi-a dat cu părerea. Dar asta e de fapt altceva. De cele mai multe ori îşi inventează o identitate. Şi, de cele mai multe ori, identitatea sa reală nu are nimic comun cu identitatea afişată pe internet. Laşii o fac pe curajoşii şi durii, graşii o fac pe slabii, urâţii pe frumoşii, minorii pe adulţii, bătrânii libidinoşi pe Don Juanii. Internetul e raiul escrocilor. Anonimul începe cu minciuna, dar ajunge să fure. Identităţi şi bunuri asupra cărora nu are drepturi de autor.
Să vă dau un exemplu. După aprilie 2009 am făcut un stencil (majoritatea cunosc la noi termenul de trafaret) cu conturul hărţii Moldovei şi o expresie existentă, dar pe care am scris-o altfel. Am scris ne-am ca neam, aşa că expresia a căpătat alt sens. Am făcut mai multe stenciluri pornind de la aceste elemente. Le-am făcut poze şi le-am pus pe blogul meu personal. Ca să mă trezesc că un anonim nu doar că le-a preluat, ci şi le-a însuşit, şi-a făcut site cu expresia şi cu stencilurile respective fără niciun link spre blogul meu. Păi cum să dea link, dacă el o făcea pe Autorul. Pe lângă stenciluri şi-a mai însuşit şi nişte fotografii, păi dacă la blog nu-i gard cu sârmă ghimpată?!
I-am scris anonimului care mi-a furat şi şi-a însuşit atât stencilurile, cât şi alte fotografii. Firesc, nu mi-a răspuns. Pentru că nu vrea să-şi recunoască furtul. I-am raportat furtul pe Facebook şi i-au fost scoase pozele după stenciluri. Pe Facebook hoţul a făcut-o pe victima. Capitaliştii răi nu i-au înţeles mesajul. Şi a redesenat în cel mai primitiv program stencilul meu. Ceea ce se numeşte plagiat, dar nu mă interesează. Mi s-a părut mai mult decât jignitor ca cineva dintre cei care-mi ştiu stencilurile să creadă că aş face vreo lucrare pentru un hoţ anonim şi escroc. Cel căruia îi este ruşine să se prezinte s-a simţit aproape revoluţionar, în luptă cu sistemul. Aşa că s-a apucat să înregistreze domeniile gratuite de pe internet cu numele „furgăsit”.
Când cineva îmi cere fotografii sau texte de pe blog – le dau fără nicio problemă. E ok şi dacă sunt preluate cu indicarea sursei. Dar nu mi se pare deloc ok furtul. Iar furtul şi însuşirea mi se par penale. Am văzut pe situl aceluiaşi navigator hoţ cum se bucura că numele membrilor unui site anonim a fost dat în vileag. Păi eşti cu identitate falsă şi te bucuri când numele unor asemeni ca tine şi-o iau în freză? Nehotărât paţan…
Un prieten, Gonzo, îmi povestea cum nişte vecini de-ai lui îşi cărau la gunoi zvasticile şi drapelele naziste după 7 aprilie, de frica unei razii. Cică înainte de asta fuseseră şi în grupări de ultranaţionalişti ruşi, trecuseră şi pe la legionari, şi la moldovenişti. Pentru ei nu conta ce sunt, conta să fie ceva. Şi în fiecare zi puteau fi altceva. După tendinţele timpului. Aşa sunt anonimii perfecţi – cu o criză totală de identitate, dar în orice moment gata de a-şi crea o identitate falsă şi, fără nici o jenă, de-a fura identităţi.
Oare cât de bubos este cel care furând o identitate şi-o ascunde pe a lui, cea reală?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
