Anunţ pentru cei care mi se bagă în casă şi-mi propun pastile

– nu mi-ar fi dispărut din casă, pe neprins de veste, unele documente şi alte lucruri importante;

– nu ar fi dispărut asemenea obiecte, în acelaşi mod, şi din apartamentele unor oameni cu care lucrez;

– persoane care-mi sunt foarte apropiate n-ar fi fost sunate insistent în timp de zi şi pe la miez de noapte de către diferiţi necunoscuţi;

– indivizi suspecţi nu mi-ar fi propus pastile prin localuri publice

şi aşa mai departe…

Să fi fost numai cele menţionate mai sus, poate că aş fi tăcut, dar există „şi aşa mai departe”. Alte exemple nu voi da, căci pentru cei care au urechi de auzit este suficient și atât. Mai bine zis, cei care ştiu cu ce mă ocup astăzi înţeleg şi despre ce vorbesc. Pentru ceilalţi, este prea devreme să prezint nume sau să aduc acuzaţii din simplu motiv că încă nu m-am documentat cu prisosinţă referitor la subiectul la care lucrez. Cu atât mai mult, cu cât, deocamdată, nici nu sunt convins cine dintre cele două părţi din trista poveste încâlcită, pe care încerc să o descâlcesc, are dreptate. Poate că nevinovatul este anume cel care pune la cale toate neghiobiile de mai sus şi pe care nu-l duce capul să priceapă că fără acestea ar fi mai înţelept. Deşi n-am văzut niciodată suflete curate care să se apere prin furturi şi potlogării, totuşi, să nu uităm că fiecare fiinţă este cusută din altă aţă. De aceea, ar fi mai bine să admitem că la mijloc se ascunde naivitatea cuiva.

N-am anunţat poliţia şi nici nu am de gând s-o fac. Recunosc, deşi printre poliţiştii noştri există oameni în faţa cărora sunt gata să mă închin, mă feresc întotdeauna de cei în uniformă. De bine, de rău, nu haina sau epoleţii ne înfrumuseţează, ci acei şapte ani de acasă…

Cu toate acestea, pentru că acţiunile mizerabile la adresa mea şi a familiei mele nu se opresc şi sunt destul de supărătoare, semănând mai degrabă cu nişte avertizări, am un scurt anunţ pentru „binevoitorii” mei. Materialul la care lucrez nu este realizat doar de către mine, ci este o muncă comună a unui grup de jurnalişti de la mai multe instituţii media din R. Moldova şi România. Toți aceștia dispun de toate documentele pe care le am eu. Toți aceștia cunosc ceea ce cunosc şi eu. Astfel, dacă viaţa mea sau a altui coleg de-al nostru va fi pusă în pericol sau, datorită zbuciumului vostru, se va sfârşi prea devreme, să ştiţi că nu-i veţi speria, ci îi veţi înarma până în dinţi pe ceilalţi. Eu am onoarea să am alături o echipă de luptători!

Iar de nu vă veţi opri, suferinţa tot pe capetele voastre se va vărsa. Când toată lumea în lung şi în lat va afla – ştiţi despre ce! – atunci nici tartarul corupţiei nu se va lăsa cumpărat pentru a vă scoate basma curată.