Apă de ploaie… Noi am scris, noi am auzit. Ieri, toată presa din țară vuia la vestea că un copil de numai o lună a suferit un stop cardiac și a fost la un pas de moarte după ce a fost hrănit cu mâncare gătită cu apă de la o fântână din Orhei. Oare de ce întotdeauna este nevoie de o tragedie, de o jertfă umană, pentru ca lucruri ce țin de civilizația elementară să ajungă în atenția potentaților zilei, a celor care dacă nu au puterea sau mintea să îi transforme pe moldoveni în cetățeni prosperi și lipsiți de grija zilei de mâine, ar trebui măcar să îi ajute să se simtă OAMENI?
Și nu în ultimul rând: câți dintre cei care vor privi știrea tragediei la jurnalele de seară se vor duce să își mai arunce gunoaiele la adăpostul întunericului, în gropile ilegale de gunoi de la marginea orașelor și satelor, adăugând, fără să știe, încă niște nitriți la zestrea și așa bogată de otrăvuri a fântânilor din jur? Trăim într-o țară în care până și circuitul apei în natură e diferit față de restul lumii. Din nori, prin filtrul gunoaielor, ajunge în pânza freatică, apoi în fântâni, iar de aici, la reanimare. Și iar de la început…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
