Adresez aceste rânduri celor care sunt plecați de ani buni în căutarea unui trai decent, la muncă peste hotare. Celor plecaţi la studii în țările occidentale, care nu au mai găsit o posibilitate de a reveni la baștină odată ce au obținut diplome la cele mai prestigioase instituții de învățământ din lumea întreagă. Celor care aveau o calificare profesională și chiar un loc de muncă înainte de a pleca, pe la sfârșitul anilor ‘90 sau pe la începutul anilor 2000, dar cărora venitul asigurat la locul de muncă nu le ajungea nici pentru a-și plăti facturile sau pentru a se alimenta în mod corect.

Îndrăznesc să vă adresez aceste cuvinte, mai întâi de toate, pentru că sunt și eu unul dintre voi, plecat din R. Moldova la sfârșitul veacului trecut. Şi la aproape 20 de ani distanță, aflat încă departe de locurile în care m-am născut și am copilărit. Vă scriu aceste rânduri, fiindcă știu că mulți dintre voi, la fel ca și mine, trăiți deseori un sentiment de vină față de cei rămăși acasă în sărăcie și mizerie. Muncind în Occidentul prosper și stabil, voi ați oferit mereu un sprijin apropiaților, familiilor voastre, prietenilor, care au avut nevoie de ajutor în momentele cele mai dificile. Dar, în afară de contribuțiile individuale pentru cei dragi, doriți să fiți parte și la soluțiile colective, doriți să puneți umărul la o schimbare veritabilă și ireversibilă a țării din care ați plecat, doriți să apropiați – sincer și fără șovăire – R. Moldova de UE, de România, de NATO, de întregul spațiu de civilizație occidental. Pentru că știți cum se muncește și se trăiește în Vest, pentru că ați obținut de-a lungul anilor studii, experiență profesională, deprinderi de viață, pentru că știți cum și pentru că aveți cu ce. Fără a exagera, știu că mulți dintre voi doriți din tot sufletul să contribuiți la salvarea și la ieșirea acestui neam din mizeria materială și spirituală.

Știu că majoritatea dintre dumneavoastră trăiți cu cea mai mare sinceritate sentimentul de apartenență la poporul român, sunteți convinși că Unirea cu România este un răspuns adecvat la provocările cu care se confruntă astăzi R. Moldova. Mai mult decât un pașaport, care vă permite de ani buni să locuiți și să munciți legal în Occident, România v-a dat de-a lungul anilor speranța, încrederea în reușita schimbării adevărate. România v-a dat exemplul ruperii definitive de trecutul totalitar, al instaurării (deși uneori timid și șovăielnic) unui stat de drept, al pedepsirii corupților și al unei dezvoltări economice și spirituale. Sunteți acei oameni frumoși – unii vă califică drept „romantici” – care sunt conduși de un ideal sfânt și curat. Pe oameni ca voi s-au sprijinit, de-a lungul mileniilor, toate marile înfăptuiri ale omenirii.

În ultimul timp, ați început să vă identificați cu un termen care, deși a existat mereu, a devenit inconturnabil abia recent: ați devenit unioniști. Și, în mod absolut natural, doriți să vă implicați activ în înfăptuirea acestui mare deziderat național: Unirea. Lucruri concrete, nu vorbe! Lucruri concrete, nu doar discuții interminabile! Activism prin toate metodele! Prin manifestări culturale, prin marșuri, prin participare tot mai numeroasă la alegerile, care au loc în R. Moldova și România, prin lupta permanentă pe rețelele de socializare. Și, pentru foarte mulți dintre dvs., prin bani. Adică prin contribuții financiare, sub formă de donații benevole, pe care le faceți în folosul unioniștilor, care sunt pe linia întâi a frontului, la Chișinău și București, și care au nevoie, în fiecare zi, de susținere, inclusiv financiară.

Nu mai donați bani pentru unioniști în mod direct!

Celor, care au citit acest text până aici, le mulțumesc din suflet, iar pe cei care vor decide să ducă lectura la bun sfârșit îi voi ruga să aibă în vedere că, în rândurile de mai jos, nu mă voi referi la o anume persoană sau organizație. Oricât veți încerca, nu veți desprinde niciun chip al vreunui lider unionist și niciun profil al vreunei organizații unioniste. Scriu toate acestea nu pentru a blama pe cineva, ci din dorința de a evita căderea multora în deznădejde și în dezamăgire. Mai rău decât lipsa Unirii poate fi un singur lucru: deziluzionarea în cauza unionistă, care se poate produce inclusiv din cauza unor purtători ai acestui ideal. Istoria noastră recentă este, din păcate, bogată în astfel de exemple. Prin urmare, nu vă îndemn să nu mai sprijiniți Unirea, ci vă rog să vă protejați pe voi înșivă de deziluziile pe care ați putea să le trăiți.

Pentru că vorbeam mai sus de donațiile, acordate unioniștilor, vă îndemn să nu mai donați bani în mod direct. Nu aveți și nu veți avea niciodată acces la modul real de utilizare a acestor bani, nici nu veți afla vreodată câți donatori sunt în total și unde se află ei. Nu veți afla de câte ori au fost prezentate aceleași „rapoarte financiare”, pentru a obține noi și noi sume de la oamenii frumoși și sinceri, care muncesc în afară, sau de câte ori v-au fost „vândute” unele și aceleași acțiuni unioniste, prezentate de fiecare dată cu mici modificări neesențiale. Nu veți ști ce proporție din aceste sume au mers realmente în sprijinul Unirii și ce sume au mers în buzunarele unora dintre pretinșii unioniști, negustori de sentimente și vânzători de iluzii.

Membrii Sfatului Țării nu au colectat fonduri pentru Unire

O soluție ar fi să cereți, în mod constant, ca organizațiile unioniste din R. Moldova și din România, care vă asaltează în ultima vreme cu apeluri de strângere de fonduri, să afișeze pe site-urile lor liste cu necesitățile materiale concrete, pe care le au și module de e-commerce, care să facă posibilă procurarea directă de către dvs. a bunurilor materiale necesare. Este evident faptul că, pentru organizarea manifestărilor culturale, a marșurilor sau campaniilor de informare sunt necesare fonduri. Însă astăzi, chiar și în R. Moldova, există bănci și magazine care permit achitarea la distanță, în mod securizat și fără risc. Astfel, cereți de la organizatorii acțiunilor unioniste să afișeze necesitățile concrete, măsurabile și verificabile pe site-uri și să vă ofere posibilitatea de a le plăti dvs., direct și fără „intermediari”. Atunci când veți procura direct câteva corturi pentru campaniile de informare sau câteva sticle de apă pentru tinerii, care merg prin sate să informeze oamenii despre Unire, când veți plăti dvs. pentru câteva sute sau mii de broșuri și pliante despre avantajele Unirii, când veți procura câteva tichete pentru benzină pentru deplasarea unioniștilor prin satele basarabene ori echipament pentru instalațiile tehnice ale posturilor de radio sau TV, care promovează Unirea, doar atunci veți fi sută la sută siguri că ați contribuit realmente la Unire și că banii, pe care îi economisiți din munca grea, nu au mers în buzunarele cuiva. În rest, refuzați să achitați cuiva „salarii” sau „diurne” pentru unionism. Unioniștii trebuie să-și asigure existența de zi cu zi din joburi, din salarii muncite, exact așa cum faceți dvs. Unionismul nu trebuie să devină o sursă de existență și de profit, așa cum a fost utilizat de-a lungul ultimelor decenii de către escroci de tot soiul. Generația Unirii, cei care au înfăptuit Unirea, acum un secol, erau oameni solvabili, cu profesie și loc de muncă. Membrii Sfatului Țării nu au colectat fonduri pentru Unire, nu au făcut apel la donații către cei din țară sau din diasporă și Unirea s-a făcut. De ce ar trebui astăzi să asociem unionismul cu donațiile financiare?!

O soluție mai bună

O altă soluție, chiar mai potrivită, ar fi să schimbați modul de abordare a implicării personale. Nu mai delegați Unirea și unionismul altor persoane. Implicați-vă chiar dvs.! Orice cauză, orice scop, orice obiectiv va deveni al dvs. doar atunci când veți deveni parte a acțiunii, nu doar spectatori. În loc să donați cash organizațiilor unioniste, mai bine puneți acești bani deoparte și plătiți câte un bilet de avion pentru domniile voastre și pentru membrii familiilor dvs. Și astfel veniți fiecare și îndesiți rândurile unioniștilor din stradă, de la Chișinău și din alte orașe. Munca în Occident este foarte grea și responsabilă, dar astăzi nu mai suntem în epoca sclavagistă. De aceea vorbiți cu patronii firmelor la care lucrați să vă dea două-trei zile libere, ca să puteți veni acasă la manifestările unioniste sau să mergeți în orașul cel mai apropiat, unde sunt deschise secțiile de vot în ziua alegerilor. Sau strângeți acești bani și organizați chiar dvs. evenimente unioniste în localitățile în care vă aflați, la care să invitați câte un scriitor pentru o lansare de carte, câte un profesor de istorie, câte un artist ca să vă aline dorul de casă.

Aș vrea să fiu înțeles corect. Nu vă chem să nu mai sprijiniți material cauza Unirii, dar să o faceți de acum înainte altfel: prin implicare personală concretă, nu prin delegarea acestei mari responsabilități prin intermediul unor donații, care nu se știe unde ajung și în ce scopuri sunt folosite. Unirea se va înfăptui doar atunci când va fi realizată de către fiecare dintre noi, când responsabilitatea pentru Unire nu va mai fi „dată în folosire”.