Apel la unitate

Nu mai este nici un secret pentru nimeni că AIE-2 nu funcţionează conform prevederilor din acordul de înfiinţare. Când a apărut acest acord atrăgeam atenţia că nu există nici un fel de garanţii de aplicare a lui în afară de cuvântul de onoare al semnatarilor – Vlad Filat, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu. Scriam tot atunci că singura legătură reală dintre cei trei coalizaţi era „distrugerea reciprocă garantată”. Oricare dintre cei trei ar fi încercat să saboteze AIE-2 avea garantată distrugerea partidului propriu. Afirmaţiile mele au fost probate de începutul disoluţiei PLDM atunci când Vlad Filat a încercat să meargă într-o direcţie împotriva AIE-2. Speriat de spectrul „distrugerii garantate” Filat s-a repliat în AIE-2. Au rămas resentimente în urma acestei experienţe? Sigur că da. Însă în ciuda oricăror sentimente sau resentimente AIE-2 funcţionează (sau nu funcţionează!) în baza aceluiaşi principiu al „distrugerii reciproce garantate”. Mai plastic spus: Filat, Lupu şi Ghimpu sunt într-o barcă, iar această barcă nu poate înainta decât dacă sunt toţi trei în ea. Cine sare în apă singur e mâncat de rechini, iar cei rămaşi în barcă nu o mai pot urni din loc.
Ziceam că acordul AIE-2 nu funcţionează conform prevederilor sale. Oricine poate să re-citească acest acord şi să vadă ce prevederi are. Apoi să deruleze înapoi evenimentele ultimei jumătăţi de an pentru a vedea cum au fost aplicate aceste prevederi. Printre rânduri se va putea citi şi de ce nu a funcţionat acordul, cine şi când a băgat beţe în roate. Măcar barca a rămas întreagă şi nu s-a rupt.
Însă după primul tur al alegerilor pentru primăria Chişinăului a devenit clar că rechinilor din jurul bărcii le-au cam crescut colţii. Acum „distrugerea reciprocă garantată” nu se mai referă doar la părăsirea bărcii. Situaţia este mult mai gravă: rechinii pot muşca din barcă şi îi pot scufunda pe toţi ocupanţii ei. Poate exista iluzia vreunuia că se poate sui în spinarea rechinului, departe de colţii lui şi poate-poate va ieşi la mal. Din păcate experienţa ne învaţă că aşa ceva funcţionează doar cu delfinii – rechinii se răsucesc şi îl mănâncă pe naivul cocoţat în spinarea lor. Astfel că „cei trei dintr-o barcă” nu au nici un fel de altă soluţie decât să vâslească împreună. Iar când vor ajunge la mal pot să meargă într-o cârciumă din port şi să îşi spargă acolo capetele. Însă doar atunci când vor fi departe de rechini.