Dacă aș căuta un scriitor diametral opus (geografic și tematic), dar care se apropie de valoarea și popularitatea scriitorului american, acesta ar fi japonezul Haruki Murakami. Și acesta din urmă reușește să îmbine mainstreamul cu arta, fără să coboare nivelul calității. Un lucru dificil, dar care asigură un număr tot mai mare de cititori și care reușește să câștige un public cât mai divers. Dacă Mircea Cărtărescu și, să zicem, Jose Saramago sunt căutați de cititorii avizați de literatură, cei amintiți mai sus reușesc să pătrundă în cât mai multe liste de lecturi, fără să se transforme în Paulo Coelho sau Dan Brown.
Romanul Jurnal al lui Palahniuk m-a determinat să fac aceste paralele pentru că am simțit în carte o apropiere de misterul și magicul specific lui Murakami. Romanul compune jurnalul unei pictorițe, Misty Marie Wilmot, sugerând pe parcurs un destin în cerc, reîncarnarea repetată a unor artiști celebri. Dacă ni se spune că același suflet a aparținut marilor artiști ai lumii, în final se vorbește doar de trei pictorițe blocate pe insulă și silite să trăiască aceeași viață: Maura Kincaid, Constance Burton și, în final, Misty.
Ceea ce îl păstrează pe Palahniuk în stilul său caracteristic e damnarea societății, alegerea personajelor din familii cu probleme și crearea unei lumi în care răul nu e niciodată atât de cumplit încât să nu poată deveni și mai rău. Nu lipsesc bolile societății contemporane: droguri, alcoolism, obsesia îmbogățirii, crima.
La Palahniuk romanul devine un duș rece în urma căruia înțelegi că viața ta e minunată. O trezire din visul american. O taxare a obsesiilor secolului în care trăim. Fără să vrea să fie moralizator, autorul american analizează prin situații, nu prin tezisme, plăgile societății. Ca să rămânem la tematica Jurnalului, pictează un tablou al realității, dar nu prin metodele obișnuite. Nu printr-un roman realist. Ci ducând fanteziile până în grotesc, cum se întâmplă și în cartea sa Bântuiții. Gândiți-vă că romanul despre care scriu astăzi începe cu o listă de reclamații telefonice în care se constată că în urma renovărilor efectuate de familia personajului, din casele de vacanță ale bogătașilor au dispărut cămări, bucătării, dormitoare, băi.
O lectură recomandată atunci când viața vi se pare tristă. Ca să vedeți ce bine și liniștit trăim.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
