Este ea cumva femeia care se consideră ajunsă la culmea emancipării, urcând pe treptele tendinţelor de afirmare a feminismului militant? Este ea cumva fiinţa care a depăşit cotidianul tradiţionalist şi şi-a obţinut un grad de comoditate mult mai flexibil şi mai reticent la săgeţile segmentului de semene constrânse de status quo? Se transformă ea oare într-o mamă matematică a copiilor săi şi într-un partener de viaţă super-raţional pentru soţul care acceptă „mutaţie socială” în sânul familiei sale? Este oare femeia modernă, în definitiv, aceeaşi fire sufletistă, acelaşi univers al farmecelor sublime, iar ceea ce vedem uneori la ea nu exprimă decât o afişare nonşalantă, intrigantă şi şireată a unui EU care, dacă e să urmărim mai atent prin întâmplările istoriei, anume el, acest EU al ei a fost aproape întotdeauna forţa motrice (doar aparent de uz casnic) ce a mişcat înainte nişte lucruri şi transformări pe care bărbaţii le considerau cauze pierdute? Este femeia modernă victima întotdeauna voluntară a frumosului sau, accesând întregul potenţial uman şi material aflat la îndemână în societatea modernă, se anunţă promotoarea unei noi percepţii – nu doar a rolului ei de acasă şi în societate, ci şi a valorilor de încredere în ea, pe care ceilalţi din jur ar trebui să le accepte şi să le respecte deja.
Ce este femeia modernă? Este o întrebare… la care încă nu a găsit un răspuns bărbatul care spală blidele la bucătărie.
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
