Acum 32 ani, forţe de poliţie de la Chişinău au vrut să treacă Nistrul pentru a susţine organele constituţionale ale R. Moldova din Dubăsari, care erau atacate de separatişti. Brigada cu destinaţie specială „Fulger”, condusă de generalul Anton Gamurari, a fost atacată la podul de peste Nistru. Atunci a avut loc, de fapt, prima luptă în conflictul transnistrean, după care a urmat războiul început la 2 martie 1992. Anume la podul de peste Nistru de la Dubăsari am avut primele victime – patru poliţişti ai Brigăzii „Fulger”, despre care Anton Gamurari spune: „Erau patrioţi, gata să meargă până la urmă pentru ţară. Aşa au şi făcut”.
Primii care şi-au dat viaţa pentru independenţa şi integritatea republicii au fost poliţiştii Ghenadie Iablocichin, Mihail Arnăut, Valentin Mereniuc şi Gheorghe Caşu.
„La 13 decembrie 1991, la şase dimineaţa, îşi aminteşte generalul Anton Gamurari, nimeni nu se aştepta la o confruntare armată cu focuri de mitralieră. Atunci, vrând să intrăm în Dubăsari peste pod, nu ne-am gândit că vor împuşca în noi. Eram poliţişti care aveam misiunea de a apăra ordinea publică. Totuşi, dincolo de pod ne aştepta gata de atac un detaşament bine înarmat adus din Râbniţa. Am văzut apoi în documentele lor că erau lepădături adunate din diferite colţuri ale Rusiei. Am înţeles că acţiunile lor erau coordonate. Am trecut podul peste Nistru şi, când am ajuns în apropierea clădirii poliţiei rutiere, gardiştii au deschis foc asupra noastră de la al doilea etaj. Eram în autobuz. Am scăpat cu viaţă pentru că am acoperit partea stângă a autobuzului cu scuturile de titan, care ne-au apărat de gloanţe…”
Dar, după ce au trecut podul, poliţiştii au reuşit să aresteze separatiştii de la primul post, fără nicio împuşcătură, deşi erau 17 persoane înarmate. La al doilea post – care era de fapt, postul poliţiei rutiere – au fost atacaţi masiv, chiar dacă li se striga: „Nu trageţi! E Poliţia!”.
Anton Gamurari spunea: „A fost o luptă grea. Gardiştii aveau pistoale-mitraliere, iar noi eram puţini şi aveam doar câte un pistol-mitralieră la doi poliţişti. A doua oară am scăpat, deoarece i-am speriat că avem grenade şi le aruncăm în ei. Sigur că nu aveam noi acele grenade… Am început să număram. Când am ajuns cu numărătoarea la şase, ei au aruncat armele şi s-au predat. Erau 27 de persoane…
Asta a fost prima luptă la Nistru, cu primele victime şi îl rog pe Dumnezeu să le odihnească în pace, că au apărat pământul acesta pe când nu aveam nici ţara aşezată, nici armata formată”, a concluzionat generalul Gamurari, care acum este vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Veteranilor Războiului pentru Independenţă.
