Admir o serie de oameni din jur, cunoscuţi direct sau indirect, oameni care din anumite motive mă impresionează prin ceea ce fac, dar faţă de care nu m-aş simţi îndreptăţită să mă îndrept cu o serie de complimente. Nu ştiu de ce, poate de teamă să nu fiu înţeleasă greşit sau poate, să nu se creadă că vreau ceva de la cineva, sau poate nu o fac pur şi simplu gândindu-mă la momentele stânjenitoare în care am fost eu complimentată.
Cu toate acestea, complimentele sunt cuvinte doar de laudă, de măgulire, de admiraţie şi respect. Ele ridică moralul altei persoane atunci când sunt făcute cu sinceritate, şi atunci când sunt primite cu graţie aduc fericire celui care le-a făcut. Există norme sociale de a face şi de a primi complimentele.
În ciuda faptului că sunt în general de natură pozitivă, uneori pot fi dificil de făcut şi mai ales de acceptat. Pentru cineva care nu are încredere în sine însăşi, sau consideră că nu a facut nimic deosebit pentru a merita acel compliment, un compliment va fi un moment incomod. Alteori, poate fi stânjenitor pentru cel care face un compliment pentru că, persoana complimentata va raspunde cu o tăcere totala.
Există o zonă în creierul nostru numită “sistemul limbic” care nu se raportează la timp şi nici la obiecte. Acesta nu face diferenţa între tine şi ceilalţi şi nu are noţiunea de trecut, prezent sau viitor. Această zonă fără timp şi spaţiu din creierul meu, primeşte ceea ce eu ofer pentru că el nu ştie ce anume iese sau ce anume intră.
Cred că de fiecare dată când doriţi să faceţi un compliment să o faceţi din suflet fără a aştepta nimic în schimbul lui. Dacă doriţi să spuneţi cuiva un lucru frumos să o faceţi fără ezitare. Aşa îmi spun şi mie de fiecare dată când primesc sau doresc să fac un compliment. Zâmbeşte şi spune mulţumesc, chiar daca eşti sau nu de acord, nu e chiar aşa de greu 🙂
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
