Artiştii despre 27 august: Independenţa e sinonimul libertăţii

Mihai Munteanu, cântăreţ de operă, artist al poporului

Cum văd sărbătoarea? Ca pe una obişnuită şi un pic cam tristă… Pentru mine ar fi fost o sărbătoare extraordinară, dacă aveam o independenţă reală, dacă oamenii trăiau mai bine şi dacă prospera cultura. Este adevărat, am obţinut multe realizări în diverse domenii, dar mă doare faptul că satul moare, cetăţenii pleacă în masă peste hotare, pământurile stau pârloagă, avem, în stânga Nistrului, teritorii ocupate. Ar fi fost frumos să sărbătorim această zi împreună cu toţi cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului, în cadrul unei republici integrale, independente şi suverane. De 20 de ani, batem pasul tot pe loc, dar nu se întâmplă ca în cântec – să răsară busuioc. Timp de două decenii am tot avut alegeri care n-au dat niciun rezultat. Tocmai de aceea privesc cam sceptic la parada militară care va fi organizată în această zi. Ucrainenii n-au sărbătorit independenţa lor şi ar fi fost bine să urmăm exemplul lor, iar banii destinaţi pentru ea să-i dăm pensionarilor. Astăzi nu mai vezi avântul din anii de renaştere şi eliberare naţională, când toţi am luptat pentru decretarea limbii române drept limbă de stat şi revenirea ei la grafia latină. Numai speranţa ne-a rămas. Ţăranii sunt până la brâu în glod, copiii nu frecventează şcoala. E jale ce se face mai cu seamă la ţară. Totuşi, dacă va fi un spectacol organizat în această zi, voi participa neapărat.

Mihai Volontir, actor, artist al poporului

Este o zi importantă pentru noi. Luaţi aminte numai cum sună – Ziua Independenţei! Cum să n-o sărbătorim? Suntem independenţi. Ce-i drept, nu chiar de tot, dar nu trebuie să facem ce ne trece prin cap, ci după lege. Legea trebuie pusă în capul mesei şi atunci lucrurile vor merge bine în ţara asta. Trebuie să ne facem legi bune şi să le respectăm. Unde voi fi pe 27 august? Nici eu nu ştiu. Dacă mă vor invita la Chişinău, voi veni neapărat. Dacă nu – voi sărbători aici, în provincie, în capitala de nord.

Zinaida Julea, cântăreaţă, artistă a poporului

Cu siguranţă, pe 27 august voi cânta undeva – fie în Piaţa Marii Adunări Naţionale, fie la Palatul Naţional ori în altă parte. Iubesc mult R. Moldova, pentru că m-am născut pe acest pământ. Suntem o ţară mică, iar când ne-am declarat Independenţa m-am gândit că nu ne va fi uşor. Dar sper că oamenii vor trăi mai bine. Sunt optimistă. R. Moldova este o ţară frumoasă. O spun în cunoştinţă de cauză, pentru că am văzut mai multe colţuri de lume şi m-am convins că avem lucruri frumoase. Ţinem la tradiţii şi obiceiuri. Nicăieri în lume nu se fac nunţi atât de frumoase ca la noi. Ospitalitatea moldovenilor este ceva absolut aparte. Sper că răul nu o să dureze mult. Moldovenii sunt în stare să-l înfrunte.

Dumitru Matcovschi, scriitor

Lupta pentru Independenţă a început cu mult înainte de anii ’90 ai secolului trecut. A început de la Nicolae Testemiţanu şi de la marele patriot care a arborat încă în anii ’60 Tricolorul pe clădirea fabricii de zahăr din Alexăndreni. A suferit Testemiţanu încă în 1968, iar mie, în 1969, mi-au dat la cuţit cartea de versuri „Descântece de alb şi negru” şi m-au dat afară din serviciu. Astăzi apar mulţi eroi, dar Independenţa au făcut-o o mână de oameni împreună cu poporul. Iar deputaţii de atunci au votat Independenţa de frică, pentru că poporul le-o cerea în stradă. Independenţa o văd ca pe o lacrimă de sânge. Ea este sinonimă cu libertatea. Iar libertatea întotdeauna a fost obţinută cu sânge. Noi ne-am dorit, înainte de toate, să obţinem independenţă faţă de Rusia. Din păcate, marii luptători au fost uitaţi, iar unii conducători se întâlnesc cu Igor Smirnov la o cupă de şampanie. Noi avem o vorbă populară: „Cu duşmanii nu stăm la taifas!”. Iată de ce cred că, până la Independenţa reală, mai avem mult de luptat. Mă voi alătura şi eu tuturor în această zi, dacă voi fi invitat. De un lucru sunt sigur: întotdeauna voi fi alături de poporul meu – şi la bine, şi la greu…

Gheorghe Vrabie, pictor-grafician

Mă bucur mult că a fost proclamată Independenţa. Acum mă zbat să scot de sub tipar către această zi o carte – „Simbolismul heraldic în R. Moldova”. Mă mândresc cu faptul că am avut un aport aparte la elaborarea unor simboluri indispensabile ale statului – Stema de Stat, valuta naţională, simbolica municipiului Chişinău, cea a Departamentului Vamal, a Curţii Supreme de Justiţie etc. Cartea va fi o contribuţie concretă cu lucrări de artă şi sper ca ea să ajungă în biblioteci. Sărbătoarea o văd ca pe o totalizare a ceea ce s-a realizat şi a ceea ce încă n-am reuşit să realizăm. Nimic nu e mai sfânt decât libertatea unui popor. În această zi, voi participa la evenimente concrete şi voi lupta în continuare să fim cu adevărat liberi şi independenţi.

Ion Ungureanu, actor şi regizor, ex-ministru al Culturii

50 de ani de putere sovietică s-au dovedit a fi mai nocivi decât un secol de ocupaţie ţaristă. Propaganda intensă contra identităţii noastre a dat rezultate nefaste. După declararea Independenţei, iată-ne aruncaţi înapoi în cea mai neagră ignoranţă, deşi suntem într-o eră cosmică, computerizată. E o realitate la care nu ne-am aşteptat. Ne-am trezit cu un popor lipsit de identitate, care şi-a uitat rădăcinile, nici nu ştie ce limbă vorbeşte. Preoţimea a pactizat în masă cu ocupanţii, cu cei care au lovit în credinţă. Pe de altă parte, vin emisari din Occident care ne conving că nici n-avem nevoie de identitate. Chiar în paginile ziarului dvs., adepţii acestei doctrine, băştinaşi dintr-ai noştri, declară că drumul spre identitate nu poate duce decât într-o fundătură. Iată-ne în situaţia de a fi nevoiţi să luptăm pe două fronturi: contra neobolşevismului şi contra neotroţkismului. Trebuie regândite toate strategiile şi tacticile pentru a face faţă noii situaţii. Altfel, nu vom deveni oameni liberi, cu trecut istoric şi cu viitor istoric.

Acum 20 de ani, am condus Marea Adunare Naţională, la împuternicirea preşedintelui Parlamentului, dl Alexandru Moşanu. Se lucra în paralel: deputaţii – în Parlament, iar noi – în Piaţă. Parlamentul ţinea cont de ceea ce se întâmpla în Piaţă. S-a votat Declaraţia de Independenţă şi dl Moşanu a venit să ne-o citească în Piaţa Marii Adunări Naţionale. De atunci, eu n-am mai fost invitat la nici o adunare solemnă, la nici o aniversare. Voi privi parada militară la televizor şi o să mă bucur că ostaşii noştri nu vor mai avea pasul imperial, ca pe timpuri sovietice. Felicitări!