Potrivit unei surse regale – care, ca orice sursă demnă de încredere în lumea asta, a preferat să rămână în anonimat -, ducesa de Cambridge este însărcinată în şase săptămâni. Aceeaşi sursă afirmă că primul urmaş al celui mai celebru cuplu regal al momentului – care urmează să apară pe lume abia la începutul verii viitoare – se va numi, tradiţional, Edward, Philip şi Michael dacă va fi băieţel, şi Alice sau Rose, în caz că va fi fetiţă – aşa cum, cică, şi-ar dori viitorul tătic. Mai ales că, după modificările operate recent la Legea cu privire la succesiunea Marii Britanii, nu mai contează genul ca să moşteneşti tronul – contează să te naşti primul…
Dar nu despre moştenitor sau moştenitoare în sine este vorba, ci de faptul că britanicii s-au arătat extrem de încântaţi de veste – de parcă, vorba amicilor şugubeţi de pe Facebook, ne vor chema pe toţi la cumetrie… Văzându-i cu cât entuziasm vorbesc şi mic, şi mare despre William şi Kate – pe care, de fapt, nu-i cunosc personal, aşa cum nici moldovenii nu-i cunosc personal pe mai-marii ţării -, m-am întrebat cu invidie când ne vom putea bucura şi noi la fel? Şi nu e neapărat vorba de apariţia unei noi vieţi. Pur şi simplu, sunt ţări ai căror cetăţeni se identifică cu cei de care sunt conduşi. E o stare de fapt care nu se întâmplă pur şi simplu – ea se construieşte în timp, prin muncă şi prin atitudini responsabile faţă de oameni. Nu vreau să idealizez monarhia britanică. Vreau să avem şi noi nişte conducători care să ne facă să ne bucurăm pentru ei şi cu care, măcar puţin, să ne identificăm. Chiar să fie imposibil?!.
