„Aştept să vină primăvara!”

De fapt, în apartamentul cela de la ultimul etaj al unui bloc construit acum vreo sută de ani, probabil, primăvara venise deja. O aduseseră o finlandeză şi o moldoveancă – două femei cu suflet mare care împart acea locuinţă dintr-un oraş rece cam ocolit de soare. Finlandeza sfidează griul de afară prin pasiunea-i, aproape nespecifică naţiunii pe care o reprezintă, pentru culoare. Astfel, chiar şi perdelele din acea casă sunt… în funcţie de anotimp. Şi cele „de primăvară”, radioase, deja şi-au ocupat locul! Moldoveanca încălzeşte atmosfera cu… dor. Dor de casă şi de acei de acasă, mare cât să-i transforme inima într-o flacără cu care poate să readucă la viaţă până şi orhideele pe care belgienii, crezându-le moarte, le aruncă în stradă…

„Aştept să vină primăvara pentru că în aprilie voi veni în Moldova”, mă ia prin surprindere, într-o română perfectă, finlandeza Hanna, care de ani buni ne vizitează ţara cu diverse ajutoare pentru oameni năpăstuiţi. „Aştept să vină primăvara pentru că simt că-mi va împlini speranţele”, îmi spune moldoveanca Ioana – iar dorinţa ei cea mai mare e să poată veni, măcar pentru puţin timp, acasă… Şi una, şi cealaltă, iubesc Moldova. De aceea, mâine, la Bruxelles vor fi cel puţin două mărţişoare lângă două inimi care, fiecare în felul său, bat şi pentru oamenii de aici. Poate că, astăzi, şi fiecare dintre noi ar trebui să scrie, într-un colţ de suflet, acest „Aştept să vină primăvara!”? Şi, neapărat, să nu uităm de mărţişoare – mâine e 1 martie!

Timpul. Suplimentul Femeia