Există o țară care poate fi o poveste de succes, dar care în realitate e jalea și rușinea acestui colț de continent. Toate necazurile ei se trag de la semafoare. Explic.
În această țară, semafoarele sunt în mare cinste. Multe sate și orașe poartă denumirea de Semafor, există o sărbătoare națională a Semaforului, poeții și muzicienii îl proslăvesc în cântece, prozatorii îi închină romane… La Academia de Științe un institut special studiază problemele Semaforului, în școli, licee și facultăți exista cursuri obligatorii despre Semafor.
Deși Semaforul este declarat un simbol național, o prioritate națională strategică, toate sondajele de opinie demonstrează că lucrurile în țara asta merg prost anume din cauza semafoarelor. Paradoxul constă în aceea că, deși conducătorii recunosc importanța semafoarelor în dezvoltarea democratică a țării, în viața de zi cu zi ei nu respectă niciodată indicațiile lor! Exemplul prost e molipsitor – au început a neglija semafoarele și cetățenii simpli. Una zic și alta fac. Toți strigă „Nu treceți pe roșu!”, și toți trec. Drept urmare, țara se confruntă zilnic cu disfuncționalități, crize morale, financiare, constituționale, cărțile ei de vizită devenind corupția, sărăcia și haosul național generalizat. Toți dau vina pe Constituție și factori geopolitici, pe opoziție și condiții climaterice nocive. Dar cauza e alta: nu se respectă semafoarele. Dacă s-ar respecta, această țară ar deveni în scurt timp o veritabilă poveste de succes.
