Pe parcursul unui deceniu şi jumătate, am scris şi publicat cel mai mult la noi întru susţinerea tezei că avem stringentă nevoie de studierea filosofiei în instituţiile noastre de învăţământ, de un nivel mai înalt de cultură filosofică la cât mai mulţi cetăţeni ai RM. Şi m-a bucurat foarte mult faptul că mai tinerii mei colegi de breaslă, după ce au rebotezat organizaţia noastră profesională cu noua denumire – adecvată – Asociaţia Filosofică din RM (în locul denumirii precedente, confuze – Asociaţia Filosofilor), atenţionează atât actuala guvernare, democratică, cât şi opinia publică despre starea deplorabilă a domeniului menţionat şi necesitatea de a lua măsuri urgente întru depăşirea ei.
În continuare, vin cu unele sugestii întru susţinerea Demersului, adresat de către colegi actualei guvernări, dar şi pentru a face doleanţele noastre şi mai convingătoare.
Actuala guvernare şi majoritatea cetăţenilor R. Moldova dorim să fim, de facto, o parte componentă a Europei. Or, cultura unei societăţi europene nu poate fi integră şi, deci, perfectă, dacă ea nu are şi acea componentă care se numeşte cultură filosofică. Iar cultura sau înţelepciunea filosofică este o puternică sursă, suport de neînlocuit pentru cultura şi înţelepciunea politică, fără de care nu vom putea avea o clasă politică care să satisfacă, cu adevărat, cerinţele europenizării reale a societăţii din R. Moldova. Dar nu vom avea nici cetăţeni cu conştiinţă europeană. Altfel zis, înţelepciunea şi cultura filosofică sunt, aşa sau altfel, instrumentul absolut necesar la determinarea căilor şi mijloacelor de soluţionare a multiplelor probleme ale societăţii noastre.
Din interlegătura menţionată decurge concluzia că necesită o susţinere necondiţionată totul fără de ce nu este posibilă formarea şi îmbogăţirea permanentă a culturii filosofice la noi. Şi anume:
a) studierea unor discipline filosofice la fiecare dintre nivelurile sistemului nostru de învăţământ (în şcoala medie – filosofia practică sau un alt curs, la ciclul întâi universitar – istoria filosofiei universale şi naţionale, la ciclul al doilea, masterat – probleme filosofico-metodologice ale domeniului ştiinţific respectiv, la studiile de doctorat – metodologia cercetării ştiinţifice. Numai pe aceste căi e posibilă creşterea în societate a ponderii persoanelor care s-ar putea manifesta, cu adevărat, ca purtători, într-o măsură sau alta, ai culturii filosofice;
b) învăţământul filosofic profesional (la Facultatea de Filosofie şi la doctorantura de profil, ca mijloc de asigurare cu cadre profesorale pentru licee şi catedrele universitare, dar şi cu cercetători ştiinţifici în domeniul disciplinelor filosofice). Fără învăţământ superior în domeniul filosofiei, sistemul de învăţământ nicăieri în Europa nu e considerat integru şi perfect;
c) Institutul de Filosofie din cadrul AŞM trebuie restabilit, el fiind singura instituţie specială de cercetare ştiinţifică în domeniul filosofiei;
d) familiarizarea publicului larg cu filosofia prin tot sistemul mass-media, operă care ne va reuşi mai bine, dacă la realizarea ei vor participa atât cadrele de profesori şi cercetători ştiinţifici din domeniul filosofiei, dar şi mai multe persoane din alte domenii profesionale, care posedă un înalt nivel de cultură filosofică şi capacităţi de a filosofa eficient.
Dacă recunoaştem că unul din principalele scopuri ale instruirii şi educaţiei la om este formarea şi perfecţionarea capacităţii de a se autoinstrui şi a se autoeduca pe tot parcursul vieţii, atunci consumarea unui număr de ore la studierea disciplinelor filosofice se va îndreptăţi deplin, aceste discipline contribuind mult şi esenţial la formarea capacităţilor menţionate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
