Bărbaţii sunt, de obicei, pur şi simplu… Proşti. Ne bazăm pe femeia de lângă noi să ne aducă, într-un fel sau altul, la mal, iar fără ea am pluti în derivă până când ne-am scufunda, lipsiţi de speranţă.
Fiind atât de proşti, greşim foarte mult, de multe ori gafând în ultimul hal. O tânără de şaisprezece ani sigur ar gândi mai eficient decât un bărbat de treizeci. Eu, unul, mă autoinclud în categoria aceasta.
Cum este posibil să-i zici persoanei pe care o preţuieşti cel mai mult „Te iubesc, [alt nume]!”? De două ori, în câteva zile… Nici o explicaţie nu poate scuza momentul, nici o circumstanţă nu poate fi atenuantă, într-un asemenea context. Rămân ochii mei şocaţi de ce s-a întâmplat şi privirea ei dezamăgită. Nicio floare din lume nu i-ar putea readuce zâmbetul pe buze.
Neimportant faptul că în inima mea există doar ea sau că mă simt complet numai la sânul ei, neimportant că m-am gândit la verde şi am spus, din greşeală, albastru. Totul păleşte în acel moment, la care se reduce totul. Nu aş putea să-i condamn dezamăgirea, eu fiind singurul vinovat.
Bărbaţii sunt, pur şi simplu… Proşti.
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
