Televiziunile, aproape fără excepții, au devenit spațiul public unde orice agramat are posibilitatea de a-și bate joc de limba română! În general, jurnalismul actual, cu mici excepții, nu mai este frontul unde se dă războiul pentru o limbă literară corectă; dacă în presa scrisă au mai rămas câțiva jurnaliști care scriu bine în limba română, în televiziuni a venit o generație de reporteri care nu mai fac deosebire între „accident” și „incident”, „prestație” și „prestanță” ș.a.
O lipsă de respect totală față de limba română o demonstrează și majoritatea așa-zișilor analiști politici, care se consideră politologi, dar folosesc la ureche chiar și terminologia de specialitate.
Iată un exemplu de monstruozitate lexicală ieșită din gura lor: „…aceasta va afecta întregul …eșichier de stânga”. Reiese că ar exista mai multe eșichiere – de stânga, de dreapta, de centru-dreapta ș.a.m.d. Îmi amintesc de un politician, foarte activ și foarte centrist și astăzi, pe timpul agrarienilor rostea echișier, nu eșichier…
Eșichier este un cuvânt polisemantic care înseamnă 1. Așezare de obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu spații egale între ele. 2. Dispozitiv în care trupele militare sunt așezate în careuri, la distanțe egale. 3. (figurat) Loc de confruntare (politică, de interese); spectru al partidelor existente la un moment dat. Așadar, eșichierul e o noțiune abstractă și indică locul de confruntare a partidelor politice. Locul acesta poate fi diferit – în centru, pe stânga, pe dreapta eșichierului, dar nicidecum nu există eșichiere mai multe și diferite – de stânga, de dreapta și de centru.
Oare chiar multă minte îi trebuie unui „politolog” și „analist politic” ca să perceapă acest lucru?
