Belarus, o ţară săracă şi mică condusă de un dictator la care UE nu poate rămâne indiferentă: ce se întâmplă acolo are impact asupra geopoliticii locale, puterii din Rusia şi importurilor de petrol şi gaze naturale

Bielorusia este o economie mică, săracă, în criză, însă este un stat tampon între Rusia şi NATO, este una din ţintele Parteneriatului Estic prin care UE a încercat să-şi extindă influenţa în fostul spaţiu sovietic, dar face parte din Uniunea Eurasiatică, răspunsul Rusiei la piaţa comună europeană, este dependentă comercial şi energetic de Rusia, încearcă o reorientare spre China pentru bani şi trece printr-o criză politică.

Apoi, uneori, Lukaşenko i se opune lui Vladimir Putin, iar analiştii spun că preşedintelui rus urmăreşte cu mare atenţie situaţia politică şi socială din ţara vecină – marcată de o ascensiune fără precedent a opoziţiei şi proteste de stradă de amploare – deoarece ar putea deveni un exemplu pentru ruşi. De asemenea, Bielorusia este pe ruta unor conducte de petrol şi gaze naturale importante pentru Europa.

Andreas Kluth, comentator la Bloomberg, la publicaţia germană Handelsblatt şi la The Economist, apreciază că în ceea ce priveşte situaţia politică din Bielorusia, Uniunea Europeană nu are nicio opţiune mai bună în afară de a-l sprijini pe dictator, riscul fiind ca altfel Rusia să se simtă invitată să se amestece, agresiv, în treburile interne ale vecinului, ceea ce ar putut sfârşi în „Ucraina 2.0“.

El face referire la încercarea Occi­den­tului de a sprijini con­solidarea demo­cra­ţiei în Ucraina sol­dată cu anexarea Crimeei de căre Rusia şi un război hibrid în estul ţării între armata guver­nu­lui de la Kiev şi trupe separatiste sus­ţinute de Moscova.

Bielorusia are în faţă un „război hibrid“, a declarat Lukaşenko săptămână trecută, înainte de alegerile din weekend pe care le-a câştigat cu un scor de 80%, demn de un regim închis şi autoritar şi pe care opoziţia, oprimată, îl contestă chiar şi cu proteste violente în stradă.

Astfel de proteste erau până acum câţiva ani ceva de neconceput în Bielorusia, unde Lukaşenko conduce de 26 de ani. În lungul şi emoţionantul discurs către popor de dinainte de alegeri, „dictatorul“ a lăudat alianţa cu Rusia, dar a acuzat Moscova că a minţit în legătură cu 33 de presupuşi mer­cenari ruşi ares­taţi sub amenin­ţarea ar­melor undeva lângă ca­pitala Minsk, amin­teşte Deutsche Welle. Gu­vernul bielorus sus­ţine că ruşii au fost aduşi acolo pentru a de­stabiliza ţara îna­in­te de alegeri. Liderul de la Minsk a spus că arestaţii plă­nuiau o „revoluţie colorată“ (după modelul revol­telor populare din Ucraina, Georgia sau Kîrghizstan) şi a respins explicaţia Moscovei că indivizii ar fi fost în drum spre Istanbul.

De asemenea, Lukaşenko şi-a reiterat avertis­men­tul că nu va permite proteste antiguverna­men­tale precum Euromaidanul din Ucraina în timpul ale­gerilor sau în zilele de după, notează Radio Europa Liberă. „Rusiei îi este teamă să ne piardă deoarece în afară de noi nu mai are niciun aliat apropiat“, a afirmat dictatorul.

Relaţiile dintre Rusia şi Bielorusia s-au răcit după ce, în contextul unor discuţii despre o posibilă inte­­grare a celor două economii, Lukaşenko a arătat pu­­ţin entuziasm, temându-se că îşi va pierde funcţia şi chiar ţara, iar Moscova a retras condiţiile privile­giate sub care vindea petrol partenerului ei. Econo­mia bielorusă este puternic depedentă de exporturile agri­cole ruseşti şi, mai important, de importurile ief­tine de petrol ru­sesc pe care rafinăriile bieloruse îl ra­fi­­nea­ză, pro­du­sele ast­fel obţinute fiind exportate la preţuri europene.

Rafinăriile sunt calibrate pentru procesarea petro­lului rusesc, iar una dintre ele este deţinută în parte­neriat de Gazprom Neft şi Rosneft.

Peste 20% din exporturile Bielorusiei sunt produse din ţiţei. Ţara face parte din Uniunea Vamală cu Rusia şi de aceea s-a calificat mult timp pentru importuri fără taxe.

Însă Kremlinul reformează sistemul de taxe în comerţ pentru maximizarea veniturilor din producţia internă de petrol micşorând taxele de export. Aceasta înseamnă că Bielorusia ar cumpăra petrol rusesc la preţul pieţei, nu subvenţionat, şi nu va mai putea exporta la preţuri mai mici decât cele ale Rusiei. Astfel, Minskul a cerut Moscovei compensaţii pentru rafinăriile sale.

Perspectivele sunt sumbre pentru economia bielorusă: recesiune acută, venituri la buget mai mici şi reducerea nivelului de trai. Tensiunile sociale vor creşte. Lukaşenko a încercat să reducă dependenţa de Rusia cu importuri din Venezuela în 2011-2012, Iran în 2017 şi cu SUA anul acesta. În acest context, cum s-a poziţionat Rusia faţă de alegerile pentru preşedinte din Bielorusia? se întreabă Radio Europa Liberă. „Geografia, semnificaţia şi simbolismul Bielorusiei înseamnă că ce se întâmplă acolo are împortanţă mai mare pentru puterea de la Kremlin decât ce se întâmplă în alte părţi“, spune Nigel Gould-Davies, fost ambasador britanic la Minsk. „Bielorusia n-a mai trecut prin astfel de momente din anii 1990. Cum ar arăta la Moscova dacă un lider autoritar care domneşte de mult timp într-un stat slav, cu o economie în declin, are probleme şi se confruntă cu o mişcare de opoziţie? Şi cu alegeri libere şi cinstite? Ar fi un exemplu rău pentru Putin“, a explicat diplomatul. Bielorusia are graniţă cu trei state membre ale UE şi NATO „ Polonia, Lituania şi Letonia. De asemenea, se învecinează cu Ucraina, deja destabilizată politic şi economic de Rusia. Circa 10% din petrolul importat de UE vine prin oleoductul Drujba (Prietenie) care trece prin Bielorusia. Conducta aprovizionează Germania, Polonia, Slovacia, Ungaria şi Cehia. În plus, prin Bielorusia trece gazoductul Yamal-Europa care acoperă cu gaze ruseşti peste 6% din consumul european.

https://www.zf.ro/