De fapt, nici nu trebuiau să ne convingă, pentru că și în trecut sutana deseori slujea drept o draperie pentru afaceri dubioase. Îmi amintesc de nuvela În vreme de război de Ion Luca Caragiale, în care unul din personaje, Stavrache, proprietar de han, era frate cu preotul Iancu din Podeni. Ziua, popa dădea din cădelniță, iar noaptea conducea o bandă de hoți. Pentru a scăpa de ocnă, popa Iancu se înrolează voluntar și pleacă la război, lăsând averea fratelui hangiu.
Investigația jurnaliștilor de la RISE Moldova demonstrează că și Mitropolitul Moldovei se ocupă de afaceri și proprietar de imobile scumpe. Păi dacă șeful său de la Moscova are vilă de lux pe malul Mării Negre și poartă ceas de zeci de mii de dolari, de ce să fie mai prejos subalternul? Nu cred că e ceva condamnabil că preoții fac afaceri. Inițiativa și spiritul întreprinzător sunt calități la mare căutare. Unde mai pui că fiecare are o familie de întreținut. E altceva când afacerile se fac prin intermediul unor persoane și scheme dubioase sau când enoriașii sunt priviți ca sursă de venit, dar nu drept credincioși veniți să se tămăduiască sufletește. Atunci biserica devine un butic de lumânări, ticsit cu icoane, dar nu lăcaș sfânt.
