În instrucţiunile diplomatice ale lui meister Laurentius se pomenea la început de vrăjelile obişnuite (lupta împotriva necredincioşilor, iubirea dintre creştini etc), după care se trecea la treburi serioase: austriacul trebuia să găsească printre boierii lui Petru Rareş pe unul sau doi dispuşi să susţină cauza Habsburgilor în schimbul a 1.000 sau 2.000 de florini. (Prin anul 2500 vom afla şi ce conţineau instrucţiunile austriecilor trimişi în zilele noastre la Bucureşti, să mai aşteptăm).
Din păcate, oferta austriacă nu a împlinit aşteptările moldoveneşti. La anul 1500 moldovenii aveau nişte metode infailibile să facă rost de bani. De exemplu, invadarea Braşovului. Petru Rareş a obţinut la prima invazie un premiu de 10.000 de florini doar pentru că s-a prezentat pe teren şi a ars câteva sate (fără să se pună la socoteală activitatea productivă a boierilor şi răzeşilor în regiune, desemnată de saşi cu termenul „jaf”). La a doua invazie, Petru Rareş a fost premiat de braşoveni cu alţi 8.000 de florini şi bonus un „ou de Nurenberg”, devenind astfel primul moldovean cu ceas de buzunar.
Zgârcenia lui Ferdinand de Habsburg (2000 de florini chiar nu erau bani pentru un moldovean care avea în faţa ochilor perspectiva unui jaf cinstit, cu sabia-n mână) avea să se dovedească extrem de păguboasă. În 1529, Petru Rareş a zdrobit la Feldioara o oaste austriacă, învăţându-i pe habsburgi că o şpagă serioasă plătită la timp te poate salva de multe necazuri ulterioare.
Autor: George Damian
Sursa: dailycotcodac.ro
