Este plăcut să întâlnești într-un singur loc multe fețe cunoscute… pe facebook, pe blog. Fețe cu care ai polemizat mai mult sau mai puțin acid, dar cu care nu ai avut șansa să te vezi până acum. Îmi cer scuze de la George Damian, cu care nu am reușit să vorbesc pe îndelete la dineu.
Oricum, George, nu am fi reușit, muzica a fost infernal de tare, nu te puteai auzi într-o conversație. Să nu mă înțelegeți greșit, mult stimați organizatori, mie îmi este dragă muzica, mai ales că au fost niște piese din folclor de ne-au rupt sufletul, dar tare mi-ar fi plăcut să vorbesc mai multe cu Tudor Cojocariu, de exemplu. Să aud mai bine ce vrea să spună și să nu urlu la urechea lui ca într-un club din Centrul Istoric. Dacă nu știți cine este Tudor Cojocariu, vă recomand să-i citiți articolele din Timpul – un sociolog la bază bate la fund majoritatea așa-numiților editorialiști de la Chișinău. Repet, muzica a fost frumoasă, dar prea tare, iar acesta este singurul minus al dineului.
–
Apropo de Timpul. Din cauza boxelor zgomotoase nici nu am îndrăznit să mă apropii de Constantin Tănase. Maestrul își făcuse apariția la dineu. Îmi pare rău că nu i-am vorbit. Nu de alta, dar ultimul său editorial despre Unire conține o idee care mă roade de multă vreme. Într-un moment de deznădejde umană, maestrul spune că nu vrea Unirea cu România. Îl înțeleg, după ce granița de pe Prut se desființează, Voronin, Dodon, Tkaciuk și alți indivizi vor fi… români. Este ca și cum Moldova ar aduce în România un Cal Troian plin de mișei. Exact ca în filmele de acțiune – eroul principal închide ușa în urma sa, știe că moare, dar nu vrea să mai scape în libertate vreun monstru care ar putea distruge omenirea. Constantin Tănase dorește ca monștrii de Voronin, Dodon, Șelin să rămână în rezervația numită Moldova și să nu contamineze România.
–
O dorință nobilă pe jumătate, maestre. Domnia voastră își permite să judece așa, atâta timp cât reușește să treacă Prutul, să-și ia doza de Românie, după care să se întoarcă la Chișinău, în acest oraș pe jumătate rusesc. Ce te faci, însă, cu cei care nu au posibilitatea asta? Îi lași să se infecteze cu totul? Nu știu, nu știu maestre. Ideea asta cu neunirea denotă multă scârbă, multă deznădejde. Știu că v-ați săturat să ascultați tot felul de discursuri sforăitoare despre cât de importantă este Basarabia pentru România. Au fost câteva și la dineu. Dar nimeni nu a spus că va fi o luptă ușoară. De ce să se unească România cu Basarabia? Răspunsuri sunt multe. Pericolul rusesc, o economie mai bună, o infrastructură normală, acces la fonduri europene, o țară mai mare – deci mai puternică… și tot așa. De ce să nu ne unim? Pentru că nu vrea Voronin, Șelin? Oamenii aceștia vor muri peste câțiva ani și atunci nu vor conta. Să nu ne unim pentru că moldovenii se consideră… moldoveni? Prostii, moldovenii sunt români, iar cei care spun contrariul habar nu au ce vorbesc. Și cum moldovenii sunt români, ar trebui să trăiască în aceeași țară, în România, maestre Tănase!
sursa: cojocari.ro
