Într-adevăr, e foarte bine că avem, cum nota colega mea, Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”, Ethno Jazz Festival, Reuniunea Teatrelor Naționale Românești. Să nu uităm că a mai fost și Bookfest-ul. Sunt festivaluri, pe care mă bucur că le avem și, da, trebuie să mergem să le vedem. Dar e destul pentru a considera că avem o viață culturală activă? S-a uitat cineva de la Direcția cultură, măcar din curiozitate, peste strategiile culturale ale orașelor românești (al Timișoarei, să zicem, un oraș mai mic decât al nostru, dar care are 14 galerii de artă)?
Deci, pe românește, ceva posmagi avem, dar nu suficienți. Eu, tocmai am fost în acest weekend la un festival în orășelul Sfântu Gheorghe din județul Covasna. Acolo posmagii chiar s-au dat cu lapte și miere.
Un oraș cu 50.000 de locuitori. De douăzeci de ori mai puțin decât Chișinăul. Ei, bine, la acest festival de artă contemporană, PulzArt, organizat de comunitatea secuiască, am avut de ales între muzică, animație, spectacol, grafică, artă textilă, fotografie, expoziție de afișe, literatură, discuții critice, plus o grămadă de evenimente interactive. Nu am avut cum să bifez toate evenimentele, dar la jumătate tot am participat.
Am pierdut spectacolul lui Radu Afrim, dar am prins discuțiile cu Dan Perjovschi (și am văzut și zidul); am ratat deschiderea expoziției de fotografie, dar am vizitat-o pe cea cu afișe. Am fost la galeria Magma să văd expoziția tematică despre Brâncuși, am văzut vitrinele amenajate de artiștii textiliști și mi-au plăcut toate (în mod special cea amenajată de Eszter Peter). Ce să mai întind vorba: un festival mare într-un oraș mic.
Ceea ce oferă Chișinăul, oraș aflat în fruntea țării, e nici măcar călduț. Sunt posmagi doar pentru cei cu dinții foarte tari. Luați la rând capitalele Europei, mici sau mari, și căutați evenimentele culturale. Ei au într-o zi cât noi într-o lună. Și să nu uităm un aspect: oferim evenimente unui public cunoscător (cum la fel nota Lia), dar nu educăm societatea: dacă facem un sondaj să vedem ce știm despre artele vizuale, despre cele textile, despre instalații, despre literatura contemporană – vedem unde suntem.
Vă spun cu toată sinceritatea, oricâte festivaluri naționale și internaționale se vor face în Chișinău, pe scenele teatrelor și operei, până nu văd arta pătrunzând în tot orașul, cum văd peste hotare, nu avem cum să vorbim despre efervescență culturală. Doar despre o agendă care se chinuie cu greu să ne țină măcar în cărți pentru un posmag în plus, de la un an la altul.
P.S. A fost totuși ceva comun între Sfântu Gheorghe și Chișinău: oameni extrem de deschiși și de prietenoși, oameni pe care îți dorești să îi revezi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
