În acest sens, este interesantă observaţia făcută de către I. Mordoveţ, la plenara CC al PC(b)M din ianuarie 1945, care menţiona, că „…la noi deja sunt unii lucrători care nu pot lua micul dejun, prânzul sau cina dacă lipseşte vinul. Nu este de ajuns că servesc (vinul), dar nu cunosc măsura (consumului), de aici apar şi neplăcerile”. Apropo, colonelul I. Mordoveţ era originar din regiunea Dnepropetrovsk şi lucrase în anturajul lui Lavrenti Beria înainte de a fi trimis în RSSM, în funcţie de narkom al poporului al NKGD. El va rămâne neschimbat în această funcţie până în 1955. Doar în câteva luni, după ce a fost pusă la punct „organizarea vieţii sovietice” în republică, Mordoveţ va fi foarte repede promovat în grad pentru meritele sale, devenind astfel general. Un alt document care ne confirmă situaţia privilegiată a cadrelor din nomenclatura CC al PC(b)M este anexa cu nr.4 a Hotărârii Biroului Politic din data de 16 mai 1945. Din acest document putem observa că pentru aprovizionarea participanţilor la plenara a V-a din mai 1945 au fost generos comandate nu doar bucate delicioase în cantităţi impunătoare (carne de vită 600 kg, carne de porc 300 kg, carne de miel 200 kg, peşte proaspăt 500 kg, pui 300 kg, delicatese din peşte 300 kg, icre roşii 50 kg, somon 50 kg, caşcaval 100 kg, brânză de oi 200 kg, brânza de vaci dulce 200 kg, smântână 200 kg, lapte condensat 400 de litri etc.), ci şi băuturi alcoolice (vin 10 t, vodcă 1 t, bere 5 t), iar pentru digestia mai bună era comandată şi o trupă de jazz. Situaţia puţin se schimbă pentru o scurtă perioadă a anilor 1946-1947, când cadrele trimise în comitetele raionale se plângeau că în loc de carne ele primesc magiun sau făină în timp ce mii de oameni de la faţa locului mureau de foame.
Printre motivele care au stat la baza retrogradării cadrelor trimise se numărau deseori compromiterea, fiind evidentă în cazul Polinei Gubskaja, adjunctul narkomului poporului pentru învăţământ; Efim Verlan, preşedintele al Tribunalului suprem, N. Zimin, şeful secţiei militare a CC al PC(b)M, furturi şi autoaprovizionare, în acest sens este elocvent cazul lui Nicolae Smorigo, vicepreşedinte al Guvernului RSSM, I. Rosleakov, adjunctul narkomului al poporului pentru comerţ, ascunderea datelor biografice de organele de partid şi structurile securităţii, comportarea imorală şi beţia ş.a. În acest context, menţionăm că cel mai reprezentativ caz a fost al lui F. Butov, preşedintele Biroului pentru RSSM al CC al VKP(b), care s-a compromis prin beţiile şi comportamentul nedemn împreună cu împuternicitul NKVD şi NKGB al URSS, N. Golubev, fiind înlocuit în primăvara anului 1947 cu V. Ivanov.
Mulţi specialişti şi activişti de partid nou-veniţi priveau RSSM sau oarecare altă republică ca pe o trambulină pentru obţinerea unor funcţii importante la nivel unional. De asemenea, trebuie de menţionat şi faptul că atractivitatea republicii pentru cadrele venite, dar şi pentru unele categorii din localnici care puteau fi atraşi de noua putere, era determinată de dorinţa de a avea acces la anumite privilegii: cele mai bune locuinţe, transport special, asigurare medicală, aprovizionarea cu mărfuri industriale şi alimentare revenea anume nomenclaturii de stat şi de partid.
Lilia Crudu,
membră a Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
