Calea înapoi ne va duce la pierzanie

O rază de speranţă de revenire la normalitate, a fost – aici, în străinătate – lansarea la guvernare în 2009 a unei generaţii tinere de politicieni, cu viziuni şi intenţii de integrare europeană. Cu aceste gânduri am şi venit pe 28.11.2010 la secţia de votare din oraşul Verona, unde am rămas plăcut uimit de faptul că, chiard acă afară era un timp ploios, aici se adunaseră o mulţime de conaţionali, care făcuseră un rând de vreo 20 de metri. Timp de peste o ora, cât am stat la coadă, mi s-a aruncat în ochi expresia feţelor celor veniţi la votare – serioasă, încordată, responsabilă şi conştientă de importanţa scrutinului. «Schimbarile spre bine din RM pot avea loc doar cu votul meu", gândea fiecare dintre cei veniţi la scrutin. Nimeni n-a plecat din rândul lung, cu o atitudine calmă susţineau rugămintea unora care întârziau la lucru ori erau veniţi cu copii mici. Aproape toţi aveau vârsta între 20 şi 45 ani. Este tânăra generaţie din R. Moldova care s-a confruntat cu problemele economice de acasă. Socotiţi: în Italia, timp de un an, poţi acumula, în cazul ideal, un venit egal cu cel pe care acasă l-ai aduna timp de vreo 10 ani. Adică, dacă în Italia e de ajuns 25-30 ani pentru a acumula mijloace băneşti ca să-ţi procuri un apartament şi cele necesare pentru familie, în R. Moldova ai avea nevoie de vreo 250 de ani. Probabil, asemenea calcvule fac moldovenii care îşi iau lumea în cap şi pleacă la munci peste hotare. Aici, în Italia, oamenii noştri adeseori se întreabă: „Dar noi oare când v-om trai ca ei?”. Pentru a arăta diferenţa dintre „la ei” şi „la noi”, voi descrie unele valori materiale şi spirituale pe care aici, în Italia, le poţi vedea şi chiar pipăi. "Italia e un stat făurit prin muncă. Proprietatea privata în Italia e un lucru sfânt" –asta e scris în Constituţie. "Dumnezeu, Patria, Familia" – sunt cei trei piloni pe care se menţine Italia. "Patria e o Familie mare, iar Familia e o Patrie mică", mai spun italienii. "Italia e Patria întreprinderilor familiare" – spun şi se mândresc italienii. În contextul celor descrise despre Italia şi italieni, în RM, după opt ani de guvernare comunistă, putem spune cu certitudine: „Emigraţia a devenit unicul pilon pe care se mai menţine R. Moldova”. Emigranţii doar în 2008 au transferat în băncile din ţara noastră 1,6 mlrd. Euro (circa 120 mln. lunar). După mărimea remitenţelor, emigranţii noştri s-au plasat pe locul doi în lume. Un alt mare lucru foarte important pe care l-au făcut oamenii noştri aici, peste hotare este participarea la scrutinul din 28.11.2010 – un număr record, de peste 63.000 de alegători, care şi-au dat 95 % din voturi pentru AIE. Urmăresc cu atenţie aşa numitele tratative post-electorale. Din păcate, se întâmplă lucruri ciudate, pe care lumea de aici refuză să le accepte. In loc de transparenţă şi tratative productive, liderii AIE se întâlnesc pe ascuns prin restaurante, în formatul 2-1, 1+1, fug de jurnalişti prin uşa din spate… V. Voronin a lăsat în urma sa o societate plină de contradicţii, în care toţi luptă împotriva la toţi. Lumea a obosit de această stare nervoasă şi scandaloasă.

Mi-aş dori ca expresia feţelor alegătorilor de la secţia de votare din Verona, plină de responsabilitate pentru viitorul R. Moldova, să o văd şi pe feţele liderilor politici pe care i-am votat ca să formeze AIE. Altfel, calea înapoi ne va duce la pierzanie… 

Gheorghe Bâtcă,
Italia