Monahii, sfatuiti de Staretul Toma, au zis: “Noi din lume am fugit in aceasta pustie pentru dragostea lui Hristos, si prearusinos lucru ar fi sa fugim din pustie de frica oamenilor. De ar fi sa fim cu totii junghiati aici, junghiati vom fi pentru dragostea noastra pentru Hristos pentru Care am si venit sa locuim aici.” Astfel, pe unii dintre ei arabii i-au ucis cu sageti, iar pe altii i-au inchis de vii in pestera Sfantului Sava. La usa pesterii au pus apoi foc, astfel incat monahii dinauntru au murit cu totii sufocati de fum. Asa si-au dat sfintele lor suflete mucenicii lui Hristos. Mucenicia lor preaslavita a fost inaintea Praznicul Luminat al Invierii Domnului din anul 796 dupa Hristos, cand pe scaunul imparatiei Rasaritului se aflau Constantin si Irina, iar Patriarh al Ierusalimului era Arhiereul Ilie.
Tropar
Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
