CALENDAR ORTODOX 21 mai: Sfinții Împărați CONSTANTIN și ELENA. De ce sunt ei atât de „MARI”?
Mulți îi sărbătoresc an de an, dar mai puțini știu cine au fost Sfinții Împărați. Biserica Ortodoxă îi cinstește în rândul celor mai mari sfinți, numindu-i „întocmai cu apostolii”.
Constantin s-a născut în anul 272 și a fost fiul lui Constanțiu Chlor și al Elenei. În vremea când Constantin ajunsese să conducă o parte a Imperiul Roman, cealaltă parte era condusă de Maxențiu, care, la fel ca și tatăl său, Hercule, era un mare persecutor al creștinilor. În schimb, bunul Constanțiu, tatăl marelui Constantin, îl învățase pe fiul său smerenia și bunătatea.
Partea din imperiu condusă de acesta era singurul loc în care creștinii erau respectați și chiar cooptați în conducere, pe când, în restul imperiului, creștinii erau, practic, vânați și torturați, dacă refuzau să se lepede de credința lor.
Prin urmare, Constantin și Maxențiu au intrat într-un conflict. În însemnările episcopului Eusebiu, duhovnicul lui Constantin, este scris că, pornind spre Roma, să-l bată pe adversarul lui, tânărul împărat se ruga, cerând ajutor de la Dumnezeu, înainte de a începe lupta, știind că oastea lui este mai slabă decât oastea lui Maxențiu. Ca răspuns la rugăciunea lui, Constantin a văzut ziua, în amiaza mare, strălucind pe cer o cruce luminoasă, pe care scria, cu slove aurite: “Prin acest semn vei învinge”. De asemenea, în noaptea ce a urmat, acesta a văzut, în vis, pe Însusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el și îndemnându-l să-și facă steag ostășesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punându-l pe arme, a mers la Roma și a biruit pe Maxențiu, care, căzând în râul Tibru, s-a înecat, la podul Milvius, în anul 312; și asa, Constantin a eliberat pe cetățenii Romei, de tirania lui Maxențiu.
În 313, noul mare împărat al Romei a dat edictul de la Milano, prin care a hotărât libertatea creștinilor, creștinismul devenind credință acceptată în Imperiu. Și-a mutat cetatea de la Roma la Bizanț, noua cetate numind-o, după numele său, Constantinopolis.
A convocat Sinodul de la Niceea, prin care episcopii din toată lumea creștină au condamnat arianismul, o erezie care nu-l recunoștea consubstanțialitatea Fiului lui Dumnezeu cu Tatăl Ceresc.
Constantin a fost ajutat mult de evlavioasa sa mamă, Elena, pe care a trimis-o la Ierusalim, pentru a descoperi locurile sfinte. Ea a găsit, aici, lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului, în cinstea căreia a zidit o biserică, aducând și la Constantinopol o parte din lemnul Sfintei Cruci.
Sfinții Împărați Constantin și Elena au săvârșit multe fapte mari pentru creștinii acelei perioade, dar și pentru toți creștinii de după ei, prin zidirea multor biserici și prin faptul că au oprit persecuțiile împotriva creștinismului pe tot cuprinsul Imperiului Roman.
