În niciun alt domeniu – economic, teritorial sau demografic – aceste ţări nu sunt comparabile. Cu toate acestea, R. Moldova şi Republica Federală Germania stau acum în faţa unei agende politice comune: alegerea preşedintelui. Demisia de vineri a fostului preşedinte al Germaniei, Christian Wulff, nu a reuşit să genereze nici măcar premisele unei crize politice naţionale, pentru că, deja duminică seară, coaliţia de guvernământ şi opoziţia au reuşit să convină asupra candidaturii pastorului Joachim Gauck, acceptat şi prezentat imediat presei de către cancelarul Angela Merkel. Mass-media străină nu a întârziat să sublinieze că demisia fostului preşedinte este un triumf al moralei şi al presei, iar numirea noului candidat – o dovadă a funcţionalităţii ireproşabile a sistemului democratic german.
În R. Moldova, problema alegerii şefului statului durează de doi ani şi jumătate şi s-a transformat într-o criză politică naţională. Ea este atât de profundă încât, la nivel de percepţie, a depăşit în sondaje teama de sărăcie şi de foamete în topul îngrijorărilor populaţiei. Criza politică riscă să influenţeze încrederea în vectorul european de dezvoltare a ţării, diminuând-o accelerat. Acum doi ani, opţiunea europeană exprima voinţa a peste două treimi din populaţie, dar acum aceasta tinde să se prăbuşească sub cota negativă. Este evident: sunt pe faţă simptomele unei grave maladii apărute în zona politicului, care se răspândeşte vertiginos în toate centrele vitale ale statului. Este o problemă de interes naţional? Fără îndoială. Este ştiut şi cine trebuie să o rezolve: partidele parlamentare, toate, indiferent dacă fac parte din arcul guvernamental, sunt în opoziţie sau formează grupuri independente.
În condiţiile unui stat suveran şi independent, toţi politicienii ar trebui să lase la o parte ambiţiile personale, interesele de grup, interesele de partid şi să soluţioneze problema. Aşa cum a făcut-o clasa politică în Germania acum, dar şi cu doi ani şi ceva în urmă, când a trebuit să formeze o coaliţie foarte largă pentru a asigura eficienţă actului politic de guvernare. În R. Moldova asemenea lucru este aproape imposibil. Fiindcă atunci când alegătorul nostru creează premise pentru construirea unor alianţe cât de cât axate pe interesul naţional, de după colţ apare imediat coloana a cincea, dotată, ca balaurul din poveste, cu trei, şapte sau chiar zece capete. Falanga încearcă să răstoarne orice intenţie de a debloca situaţia şi de a impune stabilitate în stat. Şi asta se întâmplă permanent, de douăzeci de ani.
Nici acum, când se încearcă, pentru a câta oară, alegerea în Parlament a şefului statului, nu se ştie dacă toate cele trei partide din Alianţă sunt gata să servească sincer şi cu devotament interesul naţional şi să voteze un preşedinte integru sub acest aspect. Ca să nu mai vorbim de „grupul Dodon”, desprins recent de la gruparea radicală, extremistă şi antinaţională a lui Voronin cu tot cu ideologia stalinistă a acestuia. Deşi vorbesc frumos despre integrarea europeană, atât Lupu, cât şi Filat, întreţin, de rând cu Dodon, relaţii discrete cu Patriarhul Bisericii Ruse, Chiril, cunoscut rezident al serviciilor secrete ruseşti, aflat acum pe post de interfaţă a Kremlinului. Dar şi în situaţia ideală, când cei doi lideri – democrat şi liberal-democrat – sunt suverani în deciziile lor, iar Dodon are indicaţia stăpânilor lui să voteze, problema este ce fel de preşedinte vor accepta ei până la urmă?
Dacă patriarhul rus Chiril este punctul în care se întâlnesc şi Filat, şi Lupu, şi Dodon, devine clar sistemul de valori care va fi aplicat la alegerea noului preşedinte al R. Moldova. Sistemul a fost rodat în noiembrie, atunci când cei trei au încheiat o alianţă tacită pentru a o promova în jilţ pe ex-necomunista şi actuala ne-socialista Greceanîi, candidatură care ar fi întrunit consensul, inclusiv al lui Chiril. Cât pe ce să cadă de acord şi Bruxellesul, dar ceva n-a mers. Acum ne interesează dacă nu cumva tânjala lui Lupu şi a lui Filat din interiorul Alianţei este colaborată cu strofoleala lui Dodon de pe marginea ei, dar şi cu înverşunarea lui Voronin-Roşca din stradă pentru a da peste cap alegerea preşedintelui şi de a provoca alegeri anticipate în prima jumătate a acestui an.
Există o socoteala nebună că, la acest moment, Alianţa europeană poate fi înfrântă categoric în cazul unui scrutin inopinat, făcând loc la guvernare unei grupări largi, de orientare euroasiatică. Un cadou pentru Putin în noul său mandat de preşedinte. Socoteala este nebună, dar actorii îşi fac rolul pe bune. Dodon şi-a schimbat brusc tonul dulce-ademenitor de sirenă, fâsâind ca un şarpe veninos în direcţia Alianţei, dar mai cu seamă înspre Partidul Liberal. Voronin-Roşca urlă necontenit în stradă şi de la ecrane, isterizând lumea. Liste de zeci de candidaţi la funcţia de preşedinte circulă dinspre partide către presă, fără a se da nume, de parcă ar fi vorba de un concurs de bodybuilding. E un spectacol grotesc în care soarta R. Moldova este pusă din nou în joc. Miza lui este scoaterea din cărţi, eliminarea Partidului Liberal, ca unica forţă politică ce exprimă neabătut interesul naţional al R. Moldova şi încarcerarea ei în noua structură geopolitică a lui Putin. Realizarea acestui plan ar fi o mare trădare a clasei politice.
Să urmărim cu atenţie, dar şi cu multă luare aminte jocul şi să nu ratăm finalul, când în scenă va intra poporul să facă dezinfecţie. Nădejdea e numai la el…
(Radio „Vocea Basarabiei”)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
