Cultură

Cannes 70: Arca lui Thierry „Noe” Frémaux

Fiecare din cei ce contează astăzi pe Planeta Cinema a primit partea sa din uriașul tort aniversar: Festivaul Cannes 70 costă 20 milioane de euro precum susține cotidianul Nice-Matin, y compris cazarea vedetelor, personalul, infrastructura imperativ necesară; Palmierul de aur râvnit cu înflăcărare al acestei a 70a ediții valorează peste 20 mii de euro; plus măsurile de securitate specială.

Însă fiecare euraș din aceste 20 de milioane se întoarce înzecit, grație managementului și markeingului eficient. În aceste zece zile, populația micului oraș mediteranian se triplează…Defilarea pe treptele Palatului Fetivalului devine scop în sine, unii (unele) insă îi conferă un obiectiv concret: bunăoară o tânără actriță – starletă, deocamdată necunoscută, a imaginat o metodă originală de a-și promova talentele, tatuându-și pe spate anunțul Caut un rol…și numărul său de mobil. Cum ne îndemna Dustin Hoffman la conferința de presă, să nu ne fie frică să fim noi înșine, să ne respectăm vocația: „Cheia succesului ?! Să continuăm a eșua!”

Rihanna, ancor !

En fin, Rihanna a debarcat la Cannes în triumf : pentru prima apariție pe covorul roșu cântăreața și-a lucrat în filigran fiecare detaliu al toaletei: invitată pentru proiecția filmului produs de Netflix, Okja al realizatorului Bong Joon Ho, barbadiana cea mai celebră s-a înveșmântat spre încântarea fotografilor și a miilor de gură-cască într-o splendidă rochie bustier albă de la Dior Haute Couture, o capă bufantă și smaralde de la Chopard, privind pe de-asupra noastră prin extradelicații ochelari culoare frișcă.

Rochia Rihannei, distinsă și neostentativă, e opusul rochiei ce a stârnit cel mai mare număr de reacții pe rețele sociale, cea purtată de ministrul culturii din Israel, doamna Miri Regev, rochie pe care unii o consideră kitsch, alții dimpotrivă, văd în ea un inedit manifest politic și identitar. În principiu, madame la ministre a reușit să atragă atenția asupra sa și asupra ideologiei de dreapta promovate de ea: cu certitudine, gestul de a arbora pe poalele rochiei panorama Jerusalimului și a Orașului Vechi cu cupole binecunoscute nu este din pur hazard.

Acesta e Cannes, oglinda Timpului pe care îl trăim și ne trăiește…Iar ziua de astăzi a început în acordurile faimoasei piese a lui Bob Dylan, Suflare de vânt. Să sperăm în mai bine, totuși.

Cu drag de domniile voastre, de la Cannes, Larisa Turea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *