Noi, naivii, credeam că acest insistent şi strident „car!!!” este cârâitul obişnuit al cioroilor şi nici nu bănuiam că semnificaţia este cu totul alta. Abia mai târziu am înţeles care era sensul adevărat al acestui „car!!!”: car totul, adică fur, ciordesc totul ce-mi iese în cale – terenuri agricole, bănci, fabrici, televiziuni ş.a.m.d. Fireşte, cioroii din prejma sa care-i ţineau isonul – car!!!, car!!!, car!!! – spuneau acelaşi lucru, ca şi şeful lor: cărăm, cărăm, cărăm! Foarte ciudat – şi asta-i marea nebuneală! – dar de la o vreme încetaseră de a mai ciripi pre limba lor şi începuseră să cârâie ca cioroii şi unele păsărele (albe-n cioc, subţirele la mijloc) cu pană tricoloră. Ca să vezi, unele dintre acestea n-au plecat odată cu Cioroiul, ci şi-au făcut cuib sub streaşina Alianţei şi cârâie pe vechi – ian ascultaţi-le: car!!!, car!!!, car!!! Adică, cărăm şi noi ce putem, ce a mai rămas necărat de Cioroi. Tragi cu puşca – nu i-au foc. Păsărele cu noroc.
