„Caritate” profitabilă la Gura Bâcului

Casa boierului sau Odaia „Drăgălina”, cum îi zic localnicii (şi cum figurează în Registrul monumentelor ocrotite de stat), situată la câteva sute de metri de râul Nistru, era cândva cea mai pitorească zonă a satului. Bătrânii de la Gura Bâcului îşi amintesc cu nostalgie cât de frumos era conacul până la instaurarea puterii sovietice – o construcţie elegantă cu două nivele, cu multe acareturi, un beci enorm, un parc extraordinar cu o alee de liliac pe unde se plimbau păuni…

„Doar scheletul a rămas”

Din 1946, Odaia „Drăgălina” devine proprietatea colhozului, fiind folosită ca tabără de vară pentru studenţi, sediu pentru brigada de tractoare şi depozit. O pagină luminoasă din istoria conacului este legată de regretatul regizor Emil Loteanu, care a filmat aici multe scene din renumitul său film „Şatra”, cu această ocazie fiind restaurată faţada clădirii principale.
Astăzi, mai nimic nu aminteşte de splendoarea de cândva a conacului boierului Ianovski (un militar de origine poloneză, proprietar al fabricii de cărămidă şi oale, care a funcţionat în localitate la începutul secolului trecut). Timpul, nepăsarea locuitorilor şi a autorităţilor, lipsa de mijloace pentru întreţinere şi restaurare – toate împreună au făcut ca monumentul să se degradeze continuu, riscând să se ruineze irecuperabil. Imaginea este una jalnică – pereţi dărăpănaţi, mâncaţi de igrasie, tavan care stă să cadă, ferestre şi uşi stricate sau chiar lipsă, acoperiş găurit, podea fărâmată şi multă mizerie. Doar scheletul a mai rămas, spun cu ironie amară sătenii.

„Salvatoarea” Nina

De aceea s-au şi lăsat măguliţi de proiectul – avantajos, cum li s-a părut atunci sătenilor – cu care venise în localitate, acum cinci ani, o oarecare Nina Batuev, care s-a prezentat drept preşedintă a Fundaţiei sociale de binefacere „Împreună”. Femeia a desenat nişte planuri caritabile cu adevărat grandioase – va fi restaurată „Drăgălina”, unde va fi deschis un azil de bătrâni, va fi construit un drum modern şi amenajată zona din preajmă, ca acest loc să devină un punct de atracţie turistică etc. Cu o condiţie însă – bunul imobil să-i fie oferit gratuit fundaţiei. Consiliul local a discutat subiectul la 26 ianuarie 2005, dar n-a luat nicio decizie, deoarece s-a constatat că primăria nici nu avea drept de proprietate asupra imobilului şi că, în general, acesta nu era, formal, în posesiunea nimănui.

După această şedinţă, lucrurile au început să se mişte foarte repede. În urma acţiunii civile iniţiate de preşedintele Cooperativei agricole şi de producere „Gura Bâcului”, Ion Chiperi, Judecătoria Anenii Noi, prin decizia sa din 06.05.2005, recunoaşte dreptul de proprietate al CAP „Gura Bâcului”, ca succesor al fostului colhoz, asupra „casei boierului din zona Drăgălina” şi a terenului aferent de l,28 ha. Iar peste două luni, la 8 iulie 2005, CAP „Gura Bâcului” donează complexul de imobile „cu titlu gratuit şi fără obligaţiuni” Fundaţiei „Împreună”. În contractul semnat de Ion Chiperi şi Nina Batuev nu figurează însă denumirea de Odaia „Drăgălina” şi nici nu se spune că obiectul donaţiei este un monument de arhitectură. La doar patru zile de la semnarea contractului, bunul înstrăinat este înregistrat la Oficiul cadastral Anenii Noi. Mai apoi, Batuev solicită permisiunea de a privatiza cele 1,28 ha de teren aferent, iar Consiliul sătesc Gura Bâcului adoptă o decizie pozitivă, la 29 august 2005, preţul de vânzare fiind stabilit la 15.432 de lei. Lucru straniu însă – deşi în borderoul de calcul al preţului este scris clar că terenul are destinaţie agricolă, în contractul de vânzare-cumpărare, din 06.02.2006, acesta apare deja ca teren pentru construcţie locativă (mult mai scump decât pământul agricol). Să nu fi observat asta primarul de atunci, V. Osipov, care şi-a pus semnătura? Şi de ce notarul care a autentificat contractul n-a sesizat că lipseşte actul care ar atesta schimbarea destinaţiei terenului? La fel, a fost trecut cu vederea şi faptul că Odaia „Drăgălina” (aflată în stare avansată de ruinare), care în contractul de donaţie figurează ca o „construcţie de utilitate publică”, aici apare deja ca ditamai „construcţie comercială” de aproape 1000 m/p. Care a fost rostul unor astfel de „metamorfoze” vom vedea mai jos.

Chiperi o face pe niznaiul

Astăzi, fostul preşedinte al CAP „Gura Bâcului”, Ion Chiperi, susţine că nu ştia atunci când a semnat contractul de donaţie că Odaia „Drăgălina” este monument ocrotit de stat. Este contrazis însă de procesul-verbal al şedinţei Consiliului sătesc, din 26 ianuarie 2005, la care a participat şi el, în care se menţionează existenţa unei scrisori care confirmă statutul de monument istoric şi arhitectural al Odăii „Drăgălina”, ceea ce înseamnă că nu putea fi donat sau vândut şi că orice acţiune urma să fie coordonată cu Ministerul Culturii. I. Chiperi invocă şi „dovada scrisă” – un pretins act de la Ministerul Culturii, prezentat de Nina Batuev, care spune că imobilul „nu figurează în registrul monumentelor ocrotite de stat aprobat de Parlament în 1993”. O minciună, pentru că monumentul este trecut în registru! Mai mult ca atât, foaia prezentată de Batuev nici nu are valoare de document, neavând nici dată, nici ştampilă, ci doar o semnătură – Aleco Vicol, şeful Serviciului juridic, de a cărui competenţă nu ţinea emiterea unor astfel de acte. Şi mai e un detaliu – „documentul” face referire la contractul de donaţie, deci a fost emis după semnarea acestuia. L-am căutat pe A. Vicol pentru explicaţii, dar nu l-am găsit, acesta fiind concediat de la Ministerul Culturii acum doi ani. Că autorităţile din Gura Bâcului ştiau de valoarea istorică a complexului de imobile afirmă şi Parascovia Codreanu, şefa Direcţiei cultură Anenii Noi. Potrivit ei, în 2004, s-a făcut o inspectare a monumentelor din raion, iar rezultatele au fost anunţate primăriilor, dar şi guvernului. Există şi fişa de evidenţă a monumentului întocmită atunci.

Referitor la faptul că în contractul de donaţie nu este scris nimic despre obligaţia Fundaţiei „Împreună” de a restaura conacul şi de a face acolo un azil de bătrâni, Ion Chiperi spune că, la fel ca şi consilierii locali, a crezut-o pe cuvânt pe N. Batuev, în realitate însă aceasta l-ar fi indus în eroare, prezentându-i iniţial un alt contract, în care era prevăzut totul, şi că el n-a mai citit încă o dată documentul înainte de a-l semna la notar.

„Drăgălina”, vândută cu un milion de lei

După ce şi-a perfectat documentele de proprietate asupra conacului şi a terenului aferent, Nina Batuev a uitat de promisiunile sale caritabile. I-a tot purtat cu vorba pe săteni, iar la 6 martie 2008 vinde totul unui oarecare Valeriu Sterea, contra sumei de 1 milion 80 de mii de lei. Datele din contractul de vânzare-cumpărare au fost falsificate şi de această dată, la fel cum s-a întâmplat la privatizarea de către Batuev a terenului aferent. Astfel, potrivit contractului, V. Sterea a cumpărat „terenul de pământ destinat pentru construcţii, cu suprafaţa de 1,28 ha” şi „construcţia comercială de prestare a serviciilor” (imobil inexistent, de fapt! – n.a.), cu „dependenţele” (aici fiind trecut edificiul de bază al conacului şi toate acareturile, în total nouă construcţii). S-ar părea că o astfel de tranzacţie nu are logică. Or, nici pământul în localitate nu costă atât de scump, dar nici imobilul, dacă am face abstracţie de valoarea istorică a acestuia.
Primarul actual al satului, Ion Lapicus, bănuieşte că ar fi vorba de o afacere dubioasă cu spălare de bani, prin asta se şi explică „umflarea” prin falsuri a preţului. Totodată, N. Batuev a cumpărat şi alte câteva hectare de pământ agricol în preajma conacului, pe care ulterior le-ar fi vândut, după aceeaşi schemă, cu milioane de lei, tot ca terenuri pentru construcţii. Potrivit unor informaţii, în tranzacţia dubioasă ar fi implicaţi reprezentanţi ai unei diaspore, precum şi funcţionari din organele de Interne. „Azilul de bătrâni a fost doar un pretext pentru a pune mâna pe „Drăgălina” şi pământul din jur. De fapt, aici urma să apară un complex hotelier/rezidenţial super modern, finanţat nu se ştie din ce surse. Pe internet a fost plasat chiar şi proiectul, pentru a găsi cumpărători, cea mai ieftină vilă fiind de 320 de mii de euro”, spune primarul, menţionând că ulterior „oferta” a dispărut de pe net. Zona într-adevăr are potenţial turistic şi autorităţile locale ar dori să găsească investitori de bună-credinţă, pentru că statul nu este în stare să suporte astfel de cheltuieli. Iniţial însă ar trebui recuperat conacul şi pământul.

Tranzacţia, în vizorul procurorilor

Ministerul Culturii, care a aflat abia anul acesta de înstrăinarea ilegală a monumentului de arhitectură, intenţionează să ceară în instanţă anularea contractului de donaţie, spune Ion Ştefăniţă, director interimar al Agenţiei de inspectare a monumentelor. Totodată, Procuratura Anenii Noi a pornit o urmărire penală privind înstrăinarea ilegală a conacului „Drăgălina”, pe faptul neglijenţei în serviciu a persoanelor cu funcţii de răspundere. „La audieri, unde a trebuit s-o aducem cu poliţia, pentru că ignora citaţiile, preşedinta Fundaţiei „Împreună”, N. Batuev, a spus că a vândut imobilul-donaţie pentru a achita nişte datorii ale fundaţiei. Am făcut interpelări la Ministerul Justiţiei şi la Inspectoratul Fiscal pentru a vedea dacă au fost fluxuri pe contul acestei fundaţii şi ulterior vom decide dacă pornim o altă urmărire penală”, ne-a declarat anchetatorul Lilian Cernopinschi. Am făcut şi noi solicitări şi am constatat că în rapoartele de activitate prezentate la Ministerul Justiţiei în ultimii cinci ani de către Fundaţia „Împreună” nu figurează nicio acţiune desfăşurată în s. Gura Bâcului. Iar potrivit datelor de la Inspectoratul Fiscal, cei peste un milion de lei nu au figurat pe contul fundaţiei! Apropo, acum o lună, fundaţia şi-a schimbat codul fiscal.

Am încercat să o găsim pentru explicaţii pe Nina Batuev. Iniţial am reuşit să vorbim doar cu contabila, care a zis că este angajată de puţin timp şi nu ştie nimic. Ulterior, la telefonul fundaţiei a răspuns un bărbat, care s-a prezentat drept soţul Ninei Batuev. Aflând de ce o căutăm, ne-a spus că aceasta este în delegaţie şi va reveni peste trei săptămâni.