Indiferent că un om este credincios sau nu, Biblia e o lectură obligatorie. Nu întâmplător i se spune Cartea cărților: pe de o parte pentru că ea cuprinde mai multe cărți, de unde și numele de Biblie, care vine din limba greacă și înseamnă „cărți", pe de altă parte pentru că este fără discuție una dintre cele mai mari cărți ale civilizației.
Pentru mine ea e și Cartea Vieții, fiindcă îmi arată drumul spre Dumnezeu. Dar chiar și așa, citind cuvintele Vieții, nu am cum să nu observ măiestria literară a scrierilor. Cred că toate școlile filologice și toate atelierele de scriere creativă trebuie să studieze cu atenție textul Bibliei. Nu am întâlnit niciun alt text care să fie atât de complex, dar în același timp atât de concentrat. O povestioară care ar putea fi subiect de roman, apare în Biblie în câteva versete. O parcimonie poetică a dimensiunii textului. Iar această „zgârcenie" a eposului nu e văduvită prin dimensiunile reduse de procedee literare de excepție.
În special cărțile profetice și sapiențiale abundă de figuri de stil fascinante. Comparațiile din aceste cărți sunt deosebite, profunde, pline de semnificații. Cuvintele sunt alese cu grijă și nicăieri nu există abundență. Cred că inclusiv minimaliștii ar putea găsi la nivelul scrierii (nu în mesajul textului) subiecte perfecte pentru studiu.
Frumusețea literară a textului biblic e de neegalat. De la primul verset la ultimul, autorii Bibliei au reușit să comprime istoria lumii în o mie de pagini, fără să lipsească textul de o bogăție literară unică. Apropiat mai mult de poezie, prin exactitate și parcimonie, prin figurile de stil nici prea multe, nici prea puține, textul biblic reușește să își transmită povestea fără să piardă nici din importanța ei, nici din frumusețea scrierii.
Să ne gândim la prima propoziție a Bibliei: „La început (timp) a făcut Dumnezeu cerul (lumea spirituală) și pământul (lumea materială)". Atât de simplu și complex în același timp ar fi putut începe un mare roman sau o carte de versuri. Apoi, mai departe, „pământul era netocmit și gol". Și exemplele pot continua.
Un om cult care nu a citit Biblia are o mare lipsă. O lipsă care nu e doar religioasă, ci și intelectuală. Dar care, mai ales, îl lipsește pe om de frumusețea unei cărți incredibile. Cine își imaginează că lipsa credinței îl scuză de la lectura Bibliei greșește. Nici Homer nu e citit pentru că oamenii ar mai crede în zeii Olimpului. Să „prinzi" un om de litere că nu a citit Biblia, e ca și cum ai „prinde" un filosof că nu i-a citit pe Platon și Aristotel. E, cu siguranță, o temă nefăcută.
Și pe de altă parte răspunde unei nevoi cu totul și cu totul speciale: formarea caracterului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
