Jertfa avraamică este răsturnată: tatăl renunță la fiul devenit credincios pentru a rămâne fidel ateismului pe care l-a slujit toată viața. Povestea, scrisă la persoana întâi, abundă în detalii de mare intimitate și sinceritate, motiv pentru care publicarea ei a devenit posibilă doar după moartea tatălui.
Cartea a apărut în aceeași perioadă în care un alt roman semnat Savatie Bastovoi, tratând tema copilăriei și a propagandei, „Iepurii nu mor”, apare la Paris, la prestigioasa editura Jacqueline Chambon. Cele două cărți nu se intersectează, ci doar se completează reciproc. „Fuga spre câmpul cu ciori” nu este, așadar, o continuare la „Iepurii nu mor”, ci mai degrabă o carte soră, zugrăvind împreună tabloul vieții într-o lume din care Dumnezeu a fost izgonit.
Fragment
„Uram ziua în care mi s-a descoperit creştinismul. Aș fi vrut să o amân până la ultima clipă. De fapt, asta am şi făcut. Nu citeam Biblia de frică să nu cred. Ziceam că dacă o să citesc Biblia, sigur o să cred, şi atunci o să mă lepăd de artă şi de toate. O să mă retrag undeva şi o să lucrez pământul. De ce? Pentru că îmi plăcea Biblia? Nu, nu pentru că îmi plăcea. O uram, o uram cu toată fiinţa mea. Şi totuşi eram aici, lângă coloana din biserica întunecoasă, obosit ca un rob, ascultând glasurile acestea nesuferite, deşi frumos armonizate, la o oră când toată lumea normală doarme.”
Lectură plăcută!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
